miercuri, 15 iunie 2011

cerul şi pământul

                                      in memoriam Mihai Eminescu
cerul e totuşi mai înalt şi avionul
acela cu gust de crin amar
despre care se povesteşte
ca despre un hormon
va pluti cu mângâierea   
va pluti ca o tigvă de cal în pudoarea 
lăcrimoasă

va pluti şi vei vedea cumplita fineţe învăluită
vei muşca şi tu
după draperie din gratii
din oglinzi din unghere şi din toată aroma
cu gustul coclelii pe culmi
ca un grohotiş de canapea cu ochii
scurmaţi bine

(dar asta încă nu-i fericirea)

vei vedea puful de păpădie plopii 
oceanul
forfota vei trăi cu o linie
sub soarele copleşit de puritatea microbilor
din anonimatul dimineţilor 
aş spune că nu e nici un mister
sau nimic mai neiertător
ca iertarea,

dar tu umfli un balon de săpun dintr-o cutie
rotundă
de plastic
(şi suntem acolo!)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu