luni, 27 august 2012

Multe poeme frumoase
au rămas definitiv
îngropate.

Dar, dacă este valabilă teoria
mântuirii sufletului, acestea
se vor vedea

Ca naşterea unor stele.
şi-atunci, va fi ca un cer nou 
şi un pământ nou.
credinţa mea,

dragostea mea,

toate s-or duce
cu vântul de seară

pe urmele
pescăruşului.

sâmbătă, 25 august 2012

(se aude un scrâşnet de fălci)

Acesta nu este nisip
acestea sunt oase sau poate-i urma
de melc a zăpezii.

Linişte, linişte,

vântule valule măselelor mari care
rupeţi măsele mai mici!

ăsta nu e pământ!

ci o simplă cenuşă înlănţuită cu ouă
de viermi.

Linişte, linişte,

(se aude un scrâşnet de fălci)

Soarele muşcă şi el ca un veritabil
criminal în serie.

sâmbătă, 18 august 2012

Prin faţa ei trecea un fluture
fals iar eu simţeam asta

din mişcările ei grăbite
din ochii ei zbătându-se

ca şi cum ar fi căutat o ţintă
o vietate acoperită

care era prinsă
şi urma în curând să moară.

Dar morţii nu-i venise rândul.

marți, 14 august 2012

luni, 13 august 2012

Acum stăm fără să ne vedem
cu oasele occipitale apropiate
ca doi duelişti.

Ţeava pistoalelor, dimineaţa,
ceaţa risipită pe deasupra
brazilor, falangele umbrei,

Tu ai ajuns la statura bărbatului
desăvârşit şi eşti îmbrăcat
în alb, (aşa mi s-a spus).

Eu sunt uns cu clipe şi
de mijlocul coastelor mi se agaţă
un cor de fetuşi.

Ar trebui să aud cifrele mă întreb 
uneori: ai plecat cu mult 
înainte? se mai poate face ceva?

Poate ai barba moale şi frumoasă
cum era primul păr
ondulat al meu şi copilului meu.

Pare inevitabil să ne ucidem
să ne consumăm gloanţele
în fineţea tăcerii.

În vremurile bune. când
te plimbai prin livadă vorbeam
despre dragoste.

Acum eu sunt îmbrăcat în alb iar
paşii tăi îmi apasă
pleapele ca două monezi de cupru.

duminică, 12 august 2012

e înăuntru sau în afară

astăzi
mă gândeam la tine
mă gândeam că şi tu simţi
braţele mele şi
îţi pui aceeaşi întrebare:

atâta timp irosit
o nouă cameră sau 
mobilierul învechit ca o fotografie
şi un sunet ?

dar e o ploaie diferită acum
e ca şi cum am trăi pe un vas
fluvial
pentru tot restul vieţii

iar în amintire trenurile s-ar lega
unul de altul
ca o mătanie neagră
pentru tot restul vieţii.

vineri, 10 august 2012

lucrurile importante aproape că nu mai merită
spuse. la ce-ar mai putea folosi
după ce le-ai înălbit între rânzele inimii ?

sau ar deveni mai fine ca un secundar şi nimeni
în afară de sufletul tău fisurat
ca o argilă pietrificată nu şi-ar mai aminti.

aşa se va scufunda. şi-atunci un pian va gâlgâi
sângele tuturora ca o carte aruncată pe geam
de la o foarte mare adâncime.

aşa se va termina totul. cu un sărut pe creştet.
într-un film am găsit dragostea.

primăvara se ridica asemenea unei iederi
pe zidurile maunsoleului,

un bărbat cu mustaţă şi o femeie tânără
stăteau  cu frunţile lipite

de un stol de pescăruşi
era bine ca şi cum soarele ar fi putut ierta,

sau cel puţin, dirija o simfonie.

luni, 6 august 2012


Nu ştiu ce-a fost în mintea lui
atunci când m-a luat de mână şi grijuliu
am coborât promontoriul.

Frigea nisipul în satul acela de pescari iar
plasele sărate se întindeau
până în locul acela gălbui de lângă cer.

Poate îşi căuta identitatea. Oamenii erau
slabi ca nişte parâme şi bărcile, ah,
bărcile! Acum e plecat  acolo unde liniile

Se întâlnesc. I-am împrumutat camera
pentru această monografie. A plecat singur
afară e cald şi eu îl aştept în sat.

duminică, 5 august 2012

va veni timpul şi acum este
când cu o mână iernatică vei 
strânge în pumn funia

de la propria ta ghilotină. 

ca şi cum ai merge pe bicicletă
şi ai purta pe deasura capului
aţele tuturor baloanelor colorate.

miercuri, 1 august 2012

La Srebrenica a căzut în 1995 o grenadă
în mijlocul bucătăriei.

Numai ea a trăit.

Mama tata şi frăţiorul
cel mic şi-au zdobit dragostea
de pereţi şi de uşă
mama tata şi frăţiorul cel mic au ajuns
o furcă de oase. O pâclă de ţesuturi.

In lagărul de refugiaţi fetiţa de 10 ani a intrat
în cabinetul doctoriţei.
Era un soare alb şi pereţii erau albi. 
Fetiţa a fugit la chiuvetă şi-a dat cu apă pe ochi.

Fetiţa de 10 ani din Srebenica din zece în zece
minute, uşor somnambulă, îşi spală faţa.
Frăţiorul cel mic. Cana cu lapte.

Dacă facem un calcul, acum, în douămiidoişpe
ea are 27 de ani. Nu se mai spală pe faţă. A încercat
de două ori să iubească.

Dar de fiecare dată dragostea i-a alunecat
în ochi ca un animal mic într-un crater albastru.