luni, 19 septembrie 2016

Dumnezeu iubește așa de mult lumea!
doar că, toate fiind ale Lui și, cine știe lumea de dincolo
cât de spațioasă este, El, în sinea Lui, uită 
câte un cuvânt.

Ea trage egal din țigără, dimineața-i roz, obrazul,
privirea, toate au legătură. E în fumat atitudinea
de a privi înăuntru. Sau înapoi. Dar, așa cum nu se vede în viitor,
în amintiri e o cruce. Sau golul.

El vine de parcă n-ar fi, ca un părinte risipitor. Acum toate
s-au dus. A trecut vara. Oamenii ar trebui să mai tragă
pe dreapta. Voi spune: acela a fost anul în care am stat pe terasa
aceea! E frig! Câțiva băieții au privit ziarul.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Am visat să ajung actor m-am târât 
prin ierburi și fum m-am prefăcut bolnav
cu gândul la compresele reci sau prezența luminoasă
a unei atingeri feminine, pe scurt,
am visat. dar acum,

Viața mea e un ocean imprevizibil și fără orizont.
mă trezesc dimineața pregătit pentru orice întrebare
trag oasele după mine muncesc alerg
după chestiuni cu picioare sticloase. Undeva cred
că este un mal. Uneori îmi spun că asta e tot.

Seară de seară mă întreb dacă drumul nu e greșit.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Antiphonitis


Și istoria îi face pe oameni:
îmi atârnă în piept ca un fetus
copt. și iată

: ultimul care a strigat România în fața
gloanțelor false a fost
tovarășul Nicolae Ceaușescu.

Micul nostru martir comunist.