dragă Victoras

niciodată nu am făcut-o. azi ai trecut pe lîngă mașina mea. ce avantaj grav să vezi fără să fii vazut! cu părul tău de Florian Pitis el în sine mergea înaintea ta precum roșu sub ochii taurului. 

totdeauna m-am întrebat ce e cu mortul tău. de ce îl tot cari în spate? nu te-ai săturat de el? nu pute? crezi că face parte din latura ta sensibilă? nu te-am vizitat demult. 

ultima dată ne-am strâns mâinile și ne-am zâmbit. ce e și cu zâmbetele! au un voltaj. nu poți să dai zâmbetul mai tare și să rămâi la fel. eram în față la sex shop unde am auzit că lucrezi. când vorbeam vrute si nevrute și desenai trandafiri cărnosi mi-ai zis că îți dorești un job unde să poți bea două trei beri dimineața. uite că ti-a ieșit. presupun. eu te-am văzut ca un frate. 

aș fi dorit să ne mai vedem măcar o dimineață în bucătăria ta cu balcon să faci un ceai să spunem nonsensuri și pe urmă să fumezi o țigară cu ochii focusati în lanul de musetel în care un hoit mare e ciugulit de păsări negre.

sper să găsești ieșirea. să rămâi cu mintea cea întreagă cum spun ortodocșii. multă sănătate.

dragă Saraswati

după ce ai înviat nu ai mai fost aceeași persoană moartea a șters misterioasa distanță cu un buldozer vertical. să înșeli nemărginirea vine cu un preț mă gândesc.

ai uitat sa plîngi și această lipsă e un burghiu ceresc o vipera sub orice bucurie gratuită.
dacă ai fi putut să dai fără tine acea singurătate înapoi celui drag! 
sînt uși înguste coridoare pulsatile e complicat. uneori uraganul intră în scenă ca un călugăr nespălat mirosind a pisat si pieptul tău e un visin înflorit. atunci înțelegi tot ce ai primit. nu e usor să cerți o urgie. e dificil să aștepți sărutul resemnării cu fruntea senină cu inima acordată ca un pian.

măi dragă

nu te-am mai văzut de mult tare. e bine că stai retras o dată din cauză de covid si doi (cum spune Cristoiu) să nu mai dai la muștele astea din presă acces la fecale. 

când ai apărut lumea spunea că ești un fel de Gorbaciov. 

ha ha era gluma aia de ce are Ion Iliescu urechi. să nu facă zâmbetul înconjurul capului. sau cu Japonia când te-ar fi întrebat ăia dacă nu te numești Jos Iliescu ca ei așa auziseră. în orice caz ai fost răzbătator. cu măi dragă cu tuseala ta de firma sau de bunicuta cum te-au poreclit serviciile ai fost ca un rege. ai stat pe o dusumea  tare pe dedesubt fosgaiau șobolanii. nu erau sobolani roșii erau numai negri doar că așa se complimentau între ei.

eu am fost golan. ce să fac. am crezut ca asta e patriotism. am stat nopțile in piață am mers la toate marsurile. am fost la televiziune si a doua zi am dat noroc cu minerii.
cum gesticulai tu atunci în fața lor erai vulcanic puțin transpirat și chiar dacă spuneau că ai limbă de lemn se vede treaba că o manevrai perfect.
parcă aveai febră.

asta e doua scrisoare una lungă ti-am scris-o în octombrie 1990 după ce venisem de la un marș cu Mazilu. atunci am scos pe pat un geamantan de ziare și am scris la mai multi. și lui Bârlădeanu și lui Roman. în esența am vrut să fac apel la conștiință.

după câteva zile am visat urât. am simțit o frică ciudată ca și cum aș putea să mă rup. am văzut iadul ca un subsol infinit unde te păzeau să repeți aceleași plăceri. acolo nu venea dimineața dispăruse grația și nu era nimic altceva de făcut.

în 95-96 nu aveam bani poate eram prea liber. nu-mi vedeam drumul.

prin 2000 îmi făcusem firmă de alpinism și am pus afișe cu tine si cu Adrian. erau albastre și se întindeau bine. pînă la urmă mi-a plătit cineva. era consens.

ce să-ți spun acum. știu că ti-a plăcut să fii președinte. viețile noastre s-au intersectat. semeni cu tata și cu el am divergențe politice. am spus asta ca să înțelegi că nu mă pot supăra pe tine. poate ai fost mai sincer ca alții într-un domeniu in care e interzis. apropo: despre ce ai vorbit cu James?

îți doresc să te liniștești și să nu ai regrete. nu sînt ironic. răspunzi pentru tine. dacă te întreabă cineva. 
nu e simplu să fii președinte.

dragă James Baker

mi-este puţin dor de tine. am văzut pe Wikipedia că ai împlinit 90. te-ai retras sper la o fermă unde se poate admira de pe un şezlong de pânză vuietul mării sau, în zilele cu soare şi fără vânt, se poate juca golf. îmi amintesc de prima noastră întâlnire. un soare melancolic pe un cer verde prăfuit care dădea buzna pe arterele Bucureştiului. tu erai foarte prezentabil, pe undeva previzibil și confirmai presentimentul obscur care îmi şoptea că americanii se trag din englezi. aveai un soi de dezinvoltură. cred că puteai sa spui yes fără să clipești. descopăr nişte vechi sinapse prin mâl şi paloare. în februarie 1990 ai venit în faţa CPUN-ului, lângă Palatul Patriarhiei cu un farmec de James Bond în interpretarea lui Roger Moore, ai spus că România nu va fi cu adevărat liberă până când nu vor fi distruse în totalitate structurile vechii securităţi comuniste. vroiam să te cred fiindcă semănai puțin cu Superman. mă gândesc la tine că aveai o roşeaţă în obraz, care, odinioară, ar fi trebuit să fie semnul unei sănătăţi robuste. trebuie să îţi mărturisesc ceva dar te rog scuză-mă: de curând am citit o carte scrisă de o scriitoare indiană stabilită la Londra care avea probabil unele informaţii moştenite de la bunicii ei despre cârmuirea britanică în vremea Maharajahilor şi care spunea că farmecul poporului englez constă în faptul că reuşesc să te fure şi să îţi dea lecţii în acelaşi timp. nu pricep de ce m-am gândit automat la tine. nu te-am mai văzut de câţiva ani buni şi faci parte, ştii cum se zice, din mobilierul meu. iartă-mă pentru gândurile astea idioate, de fapt ţin la tine. anul trecut te-am văzut într-un film documentar regizat de Michael Moore despre blocurile acelea gemene care au căzut. stăteai la masă picior peste picior, cu infailibilul tău aer de interior şi aşteptai. poate aşteptai vacanța. În filmul acela era vorba despre o conspiraţie, o aiureală cu petrodolari, Arabia Saudită şi Osama. nişte frustaţi. sunt şi pe la noi din ăştia care sunt capabili să murdărească orice. sper să fii sănătos. aici e soare şi frig, mă duc să mai pun câteva lemne pe foc. te îmbrăţişez.

dragă pușcărie

am un lanț care curge prin mine se înfoaie uneori cântă cu o voce caldă. lanțul e foarte gros și foarte fin și de bună seamă mă înlănțuie.

inima mea e un lacăt.

îmi duc zilele cu acest lanț și nu-i văd sfîrșitul. fiecare îmbucătură e o verigă în plus. de multe ori îl duc in spate la propriu. lanțul e așa de lung și de complicat!

l-am trîntit de asfalt cu tot cu mașină  am luat extraveral nimic.

caut să scap de lanț. de mult vrea să mă înghită ca un șarpe boa. în mare parte a reușit. ori eu ori el. am căutat o soluție. încet încet mi-a venit ideea să îmi deschid inima.

dragă tvr

în mine locuiește un miner care a ieșit negru din șut dar acum este alb a făcut duș și a băut lapte. minerul se uită la televizorul alb negru și încearcă să vadă cuĺorile. la televizor vorbește Liiceanu cu Pleșu. 

aștia doi folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg prea bine. așa arată doi intelectuali? par mulțumiți și nefericiți în același timp. oare cum de au ajuns în situația asta?

dragii mei

încerc să-mi imaginez pe tataia în realitate încerc să îl vizualizez la ora 4 pe veranda cu multe geamuri cu picioarele ghemuite sub scaun fără pălărie salutand dimineața cu umezeală în colțul ochilor.

asta e casa făcută de mine. mă pot odihni. se aud roțile carutelor ca o linie pe o pagină albă.

după război trebuie sa te odihnești e o pagină albă după altă pagină.

în cartea vieții dumnezeu m-a ferit. am făcut școala de felceri am umblat prin pustiul rusesc cu geanta cu cruce roșie legată de mine. nopțile am stat de gardă cu ea. m-au pus să salvez vieți după o perioadă a devenit o rutină. pe front vezi unele lucruri cu oameni după care nu mai poți vorbi. îți intră în carne ca niște așchii. prizonieratul la cotul Donului trenul de vite profilul de baionetă al Uralilor. din degeraturi și moarte tot el m-a scos. înainte pe război am fost cântăreț bisericesc cu diploma. am pus-o pe perete. cîntam tare. oamenii mă plăceau.

aici la Dimbroca oamenii vin la mine să îmi spună ce-i doare. în camera mică am o rezervă de medicamente. cumpăr de la Buzău. au probleme.

ce bună e dimineața pentru odihnă!

sunetele satului sună bine. zilele trecute a venit Ion a lu Nistor cu hemoragie la gamba poate artera poplitee a venit 500 de metri de la șosea.in fața porții era o baltă roșie. l-am salvat. a venit după masă să mulțumească. a avut zile.

mi-a deșteptat amintiri. într-un fel mă simt dator. deseară vine Olica cu Nicu si Liliana.

dragă Ilarion

am trăit în epoca de aur dar nu am prea văzut aur am luat un ghiul de la o țigancă l-am dus la Angela și era fals
era imitație 
cineva trebuie să fi avut aurul epocii de aur
era o vorbă grea în epocă plină de înțelesuri când se spunea despre unul te-ai realizat. avea acces la aur.
într-o altă epocă se spunea iertate sînt păcatele tale. cu aceeași gravitate. iertare si aur. aurul și ardelenii.

dragă Google

când deschid google văd bucătarul lui Putin dimineață amanta lui Putin ieri tot amanta lui Putin luni era fata lui Putin antivirusul lui Putin săptămâna trecută arma secretă a lui Putin Putin la bustul gol întins pe o blană de tigru Putin cu ochelari de soare pe motocicleta Putin calarind un submarin negru bai ăștia de la google avem corona si ne ajunge! mai lasati-ne cu Putin!

dragă Marx

una din ocupațiile de bază în viață e reciclarea deșeurilor. defrisez nonsensuri se poate face din mers. ironia supremă: un evreu cu barbă pe nume Marx să dea definiția capitalismului: 

"condiția materială determină conștiința". trebuie să avem lucruri să mîncăm bine drept urmare vom avea o conștiință perfectă într-un azi previzibil. trăiește clipa neamule.

ar trebui scos de pe dolar "in god we trust" și pusă adevărata definiție.  și Marx ar putea fi pus pe bancnota. s-ar asorta. in god we trust = condiția materială.