revelion

e al patrulea an în care nevasta
îmi dă acelaşi costum
aceeaşi cămaşă de culoarea
cireşei putrede
în buzunarul de la piept găsesc
aceeaşi invitaţie albă de la o nuntă
pare-mi-se

o să pun deoparte
hainele astea
pentru înmormântare nu e nici
o ruşine sau laudă
trebuie cineva să se gândească
la asta nu
mai ales că sunt îmbibate cu tangouri
polci bluesuri şi altele şi

am luat-o de atâtea ori de la capăt!

tratament cu alb

nu eram hotărât să îţi spun chestia asta
dar ar trebui
sincer
să o iei ca pe un compliment
eşti alb ca un blitz
când mă îndoi să vâslesc
pe un vârf de cuţit
intră mai mult aer între vertebre
zâmbesc
când faci injecţia despre care spuneai
că mă va face să uit
de la mijloc în jos

pe masă sunt o pasăre
crăcănată ai mănuşile pline
de zăpadă neagră
şi timpul scurs dintre bătăile inimii alunecă
jos
e o linişte în care mă zăresc ştergând
o fereastră
spiralat puţin ipohondru în ideea
că boala smereşte
cu o recompensa savuroasă
de candidat la convalescenţă îmi spun
că mereu neştiut între noduri
mi-am descoperit statura înaltă

nu eram hotărât să mătur curtea
să îmi ghiorăie maţele să te caut acum sunt.

africa

rămâne doar să crap fără scandal
undeva în africa
acolo ooh ce bine ar fi
să primesc felicitările
într-un vas fisurat dimineaţa

mai ales în dimineţile
când surpind îngerul în pijama
lingându-mi cearcănele
să reconstituie
fericirea simplă fără trebuinţă
de viitor
fără catârul cu genunchii muiaţi

mă gândesc că uneori
totul poate părea un iad împuţit
cu gemete zvârcoliri
teamă
aproape orgasmică
apoi o simplă
rază de sănătate strop prietenesc
fac zâmbetul să adoarmă în sine.

alzheimer sau nu

ca să stau confortabil în mine
e tot mai greu
e aglomerat
acum
şi cu toatea astea
îmi amintesc de-o dimineaţă ca un upgrade
succesfully
în care mă absorbise numele tradafirului
ca lumina
în vârful nasului printre gene
era mai şi explodase o roată burduşită cu flori
deasupra uşii
pe care dormeam să îmi îndrept spatele
înţepat de claxoane
presat de călcâiele vecinul de la 4 care tuşea
şi cum vă spuneam
îmi găsisem pacea mai urgent decât şosetele
pe la 7 fiindcă
întotdeauna mi-au plăcut romanele de capă
şi spadă purtam
cu gândurile un război permanent
în acea linşte absolut precară tăiam salamandre
asemenea unor spermatozoizi
de funingine
pe de altă parte fericirea lovea
ca un bumerang pe jumate otrăvit
minţea
cu adună ridică-te umblă exprimă-te vezi
o gaură neagră
în care tristeţea bandajează cu o coajă
tot mai solidă
armură de ou rătăcit
în fine
bănuiesc că-i de bine că eu unul altul pot să revin
la acea dimineaţă
în care
nu ştia nimeni cine eram.

vindecare

afară plouă plouă
cu o insistenţă demnă şi încet mă întorc
pe partea cealaltă
abia realizez că singurătatea dimineţii
e cel mai purificator procedeu
care potriveşte cheia în inimă
până când se-aude ţiuitul fin ca o fericire
extremă
în culmea blândeţii
ceva din eul meu migrator şi adăpostit
spune
e o epidermă şi iarba asfaltul şi masa
cerul opac
simultan
visez la cum gândeam mai demult
când eram băiat
că cel mai important lucru
ce
ar trebui să îl fac e înălţarea cu trupul
e o bucată de vreme
de când
cuvintele ară şi zgârie ca o pisică rugătoare
încât mă confesez mie că o mie
două de ani
nu e mare lucru
ceva atât de important precum omul
sau mersul pe ape trebuie să se fi păstrat
la poalele muntelui
înţelepţii sunt pe undeva ascunşi
nu se poate să nu se fi păstrat
pentru că trebuie să ai de unde veni
de sus tare
ca să poţi oferi o asemenea prospeţime prafului.

camera de deasupra

printre draperii răzbătea
suficientă lumină
cât să mă simt bogat

în balansoar citeam teatru
de Ibsen ori de Camil Petrescu
nu mai reţin exact

aveam o cameră desupra garajului
în casa ce semăna
c-o cizmă iar eu

vieţuiam în munţii Siciliei pe lângă
Foişorul de Foc într-un tron
lipsit de griji

de aceea noaptea gol puşcă
exersam un balet
cursiv şi aparent fisurat

într-o seară ştiu bine
că am ascultat două ore de romanţe
de altădat

până când sufletul
ca un ghem din pat a alunecat
acolo făceam ciorbă
din cubuleţe c-o lingură de lemn

o sorbeam ca pe leac
Raluca a venit o singură dată
cu vinul spumos pe urmă

a şi plecat
a fost o perioadă în care voiam
să-mi tai venele

de-atâta libertate de altfel
în cele din urmă cu greu
am scăpat.