pe malul râului Orinocco este un loc neted, curat
despre care se va şti
final
doar din cuvintele mele,
de acolo a şi plecat ultima mea scrisoare
ultimul îndemn la umanitate
ultima oară spuneam că
vieţiuesc fără posesia mea după fiecare
discuţie cu înaripatele,
uneori vâslesc încruntat în asceza după-amiezelor
apoi desenez
cu un os de peşte pe nisipul aurifer şi cald
foamea, setea şi alte lucruri precum cruzimea felinei, dorul,
apa e de smarald
şi de fiecare dată o iau de la capăt,
de fiecare dată când soarele izbucneşte din spatele lunii
reuşesc să urnesc bolovanul ce-mi striveşte pieptul,
acolo unde sunt plecat ţara este plină de mâini strânse
e un cuib al iubirii de la distanţă
nimeni nu a trădat
cuvintele sunt noi şi umede iar ochii pregătiţi de sărutări.
