luni, 21 mai 2012

grădină

în vârful trandafirilor de mai
e dulce carnea
şi-acolo dorm o grămadă
de ouă de purici verzi
într-o năclăială
intensă

un coiot de gheaţă se furişează
pe lângă
familiile de pinguini
aşteaptă şi la sfârşitul zilei
are gustul a 50 de capete de copii
sfârmate 

ea îşi lipeşte sânii mici de varul
peretelui
sfârcurile ei găuresc cerul
dar asta e o poveste mai veche

în zilele noastre îşi caută corpul
printre degetele
palmele
limbile de carton
şi penisurile învârtoşate
ale unor bărbaţi 

ea are o carne dulce
draperiile sunt verzi coiotul
de gheaţă
are o privire intensă
şi-n pieptul ei doarme
amară 
urechea 
care atinge uneori viorile ploii.

Dunga


Ana Ahmatova spunea că în orice om
există un hotar de netrecut.

Leo Miza spunea la portiţă că nu voi putea 
înnebuni lucru pe care l-am luat de bun.

Şi totuşi unde e dragostea?
Când zâmbesc sau când înfloresc salcâmii


de ce hainele mi se rup pe cusătură?

duminică, 20 mai 2012

ubrala tapa

o femeie tânără sau o ploaie de mai
în lumina cenuşie
o frunză se desprinde uşor
o mână întinsă caută uşa.

visurile mele sunt pungile de sub ochi
organele par invelite
cu pielea unui peşte care umblă
pe lângă umbrele apei

pe lângă pietrele de catifea.

miercuri, 16 mai 2012

poemul

aproximări
care încearcă să lovească în plin e
ca și cum din ceață-ar ieși
învelită cu o inefabilă zgură

cu un pled de alte aproximări
viața de după orgasm
liniștea /cum spunea Daniel/ ca o armă
cu repetiție sau mângâieri

ca un fel de mers prin pădure
pe lângă o construcție
în paragină pe lângă trei stejari pitici
în jurul unor ziduri.

marți, 15 mai 2012

Nu ea (un text pe care am vrut să-l ucid)

Nu durerea este cea care doare.
Uneori vara, alteori fâşiile de ploaie sau, ca acum,
o alee cu idoli precum nişte zaruri pe care dorm
toate chipurile, 

(undeva în fundal se prelinge teama femeii gravide)

Insula Paştelui e departe acum de cimitirul oraşului,
de stomacurile pline şi poate că tocmai acestă tristeţe
va mântui aşezările, va fi ceva diferit, 
Nu lumina aceasta îmi va şterge inima.

duminică, 13 mai 2012

6


ca o scoică în palma mea
în ceasurile în care morţii îi spunem arrivederci
pe sub hainele umede.

eu ştiu că ai trecut odată pe sub o fereastră.

ştiu că vei trece dintr-o palmă în alta încercând
să găseşti cu privirea – ca şi cum ai
luneca într-un sac de cânepă - scrisoarea
imaculată ascunsă într-un cadavru de elefant.

într-un viitor cleios. ştiu că m-ai iubit chiar 
înainte de a-ţi atinge roşeala.

dar azi prefer cărămizile văruite statuile amăgirii
şi secundele moi ca pe o istorie
a primăverii rotindu-se pe deasupra camerei
în care ne-a zâmbit oarecând o întrebare esenţială.

marți, 8 mai 2012

Pe Trandafirilor

Feţele de intelectuali nu mai au căutare.
Asta şi sărăcia extremă
din Africa
sunt principalele probleme. 

Dar pe neaşteptate o femeie tănără castanie
cu lentilele jucând în mov şi cu pielea moale
cum îmi plac mie
m-a urmărit cu privirea uşor ironică.

Cred că purta un taior de in dar 
nu am reuşit să analizez. A fost prea în scurt.

Îmi venea
să ies la geamul maşinii şi să strig:
iubesc femeile! da da iubesc femeile! cum făcea
Dean în New Orleans.

Fiindcă eu aş putea să le iubesc mai mult
pentru că în realitate marea mea dragoste
sunt copii.

Sunt sigur că aş putea să obţin cu unele
nişte mutriişoare dulci de intelectuali.