prietenul meu drag a spus mai demult că stelele
sunt "ochii prietenilor morţi":
tăcutelor stele
care ardeţi mai presus de toate aceste întrebări
ca vârful unor rădăcini bine ascuţite şi
pulsând ca o mare de inimi
Vă întreb şi eu: sunteţi iluzie sau numai scara
între ieri şi azi?
De altfel, atunci când mă acopăr cu iarba voastră
adâncă mă bucur că nimeni nu mă poate ucide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu