duhovnicească (2)

Luca ar vrea să se facă doctor de poeţi, ocupaţie care nu se găseşte în nomenclatorul meseriilor, dar, fie. Din cuvintele lui de înţelepciune:

1. Pe mama ariciului o doare când stă copilul înăuntru?
2. Îmi plac femeile pentru că le ruginesc buzele.
3. Seara... Spune-mi un cuvânt frumos ca să-mi plece din ureche răul.
4. Cu o jumătate de oră mai devreme, venind spre casă împreună cu mine, în maşină, pe scaunul din dreapta:
Tata, de ce seara e pe drum?

Luca

acest copil nu va pleca pentru că îl împing dimineaţa 
de spatele creştetelui

cu palma lipită de părul lui de mătăsos 
ce mai miroase a embrion

ca pe o bărcuţă de hârtie albă

înclinată de vântul neştiut de pe lacul încreţit de vorbe

imagini şi absurd

şi el se întoarce cu o tăcere uimită şi mă sărută 
cu buzele ţuguiate ca şi cum ar spune Eu sunt cel ce sunt

iar seara tresare inexplicabil şi spune tată te iubesc mult, mult.