Poveste

Locuieşti în aceeaşi casă cu mine
răspunzi la acelaşi număr de telefon traversăm
aceleaşi nopţi albe aceleaşi toamne
                                                 îngenunchiate de rouă
Stăm în aceeaşi cameră în acelaşi pat ne iubim
pînă la ziuă
ştim aceleaşi metode de sinucidere
folosim aceeaşi masă de scris
                       (nimic nu e greu nimic nu-i uşor)
stăm tăcuţi la aceeaşi cină de taină
cineva mă va vinde îţi spun curînd cineva
                                      mă va vinde.
Traversăm aceleaşi nopţi albe    ştim
aceleaşi metode de sinucidere
stăm tăcuţi la aceeaşi cină de taină
...
De ce doamnă Moarte de ce?


Daniel Corbu din volumul Spre Fericitul Nicăieri
  

poveste

seară de seară aceeaşi poveste

doar mlădierea vocii diferă

o mamă cu trei copii şi un bătrân care răsuflă pe gură

cu tendoanele arcuite

pipăind ca pe o pistă mângâietoare cearceaful,

în depărtare o stradă puţin întinată cerul rotund

o mie de morţi licurind,

pe docuri frisonul,

ar putea încăpea într-o floare plăpândă,

fornăitul cailor prin ceaţa verzuie

mezinul cu gândul la craniile din fereastra de lemn,

mormintele abia văruite,

toate ar putea încăpea într-o floare plăpândă,

seară de seară mireasa vine în sânge

focul e ca o viperă rugătoare

mai apoii încalec pe-o căpşună

pipăind ca pe o pistă mângâietoare cearceaful.