Pildă

Semănătorul aruncă sămânţa sa,
vine noaptea aceasta
ce nu putem vedea creşte,

Semănătorul aruncă sămânţa sa,

palme răcoroase ne acoperă ochii
ghici cine vine la cină,

Semănătorul aruncă sămânţa sa.


2009

sms

te aştept,
îmi ascult inima
din infinit,

sunt o bombă cu ceas
temătoare,

când vei veni,
vei găsi
pe altul.

trecătoarea

ce frumoasă eşti

cu mâinile încâlcite

în buzunare,

cum traversezi vântul

ai spune că aerul

n-a zidit nici o moarte!

universul se clatină

asemenea unei batiste

pierdută prea sus,

destinată ochilor

ce n-au uitat

surâsul zăpezilor stinse.

psalmodie

paşii mei
îşi leapădă timpul
pe-acelaşi drum
cu lespezi şlefuite,

ascuns printre ruine,
în strană rezemat,
nu mă mai caut,
mă voi afla pe mine?

2008

Insula

mă trezesc în mijlocul unui vis
pe-o insulă îmbrăţişată sufocant
de numai şi numai

apă,
uneori, obosit de aceste bizare visări,

adorm buştean
şi atunci mă trezesc doar braţele
care îmi piaptănă sufletul
vorbesc cu geamătul vântului

spunând:
tu nu exişti,  apoi mă închid
asemenea unei verigi de lanţ,
visez din nou că insula de ieri

are legătură
cu cea de azi, că a fost ieri,
că este azi, apoi nu ştiu ce mai este,
aşa că aştept pe jumătate fericit,

miros lumina
şi mă tot gândesc, uneori frenetic,

dacă sunt în formă
să calc pe ape în căutarea celuilalt mal.


2008

El

Mă vei aprinde  când voi umbla
după viaţa mea pe genunchi de ceară?

Îmi vei răsări lumina după amiezelor
când  vântul va  trânti uşa?

Coaja rece şi umbra le vei amesteca
şi vei spune: are gust de om?

2008

podul inimii

într-un fel  şi  viaţa noastră
e de pe vremea bunicii,

hainele care îmbracă inima
pe dedesubt, sunt de copil,

într-un fel, viaţa noastră
e timpul naşterii clipei.

2008

Matematică

Îmi calculez bătăile inimii
să-mi ajungă să mă ridic de pe ringul
de metastază a luminii,

Între două runde defilează
femei frumoase ce-şi tremură pulpele
lăudând reflectoarelor
plăcuţa legii încrustată cu viaţa mea,

Cu o mână îmi spăl pieptul, simultan,
cealaltă o trec prin păr în căutarea golului
lăsat de prima mângâiere.

2009

Valiza

La urma urmei
vom deveni perfect necunoscuţi,
ca stelele rămase doar lumină căzătoare,
cineva ar putea roti un buton,
undeva prin spaţiile goale,
să ne sărute ochii sau să ne strângă
de picioare ca pe un mic copil
orfan de-o dragoste datoare,
la urma urmei
vom deveni ce-am fost şi doare,
un scâncet de vioară ascuns într-o valiză
burduşită cu sandale.

despre frumuseţe

precum ploaia veselă
a încrederii
îţi plâng degetele
peste genunchii goi
cu-atâta cuminţenie
sălbatică!

doar un martir
ar fi putut să-şi lase,
astfel,
braţele să gândească!

2008 dec