luni, 16 decembrie 2019

dragă sensibilitate

ce-a fost cu ea? o bandă de magnetofon orwo roșie galbenă și albastră ce-a fost cu ea?

duminică, 1 decembrie 2019

dragă Saraswati

tu ești lady in red tu ești dumnezeul cel viu.
eu sunt un pui de crocodil cu ochii scufundati în mătase.

ce bine era cand nu stiam! tu esti jumătate din jumătatea mea.
l-am ales pe cel care vindeca.
a fost odata un chirurg care patina prin ceata unui triumf. ca niciodata seara
trecea si ea pe langa obelisc.

experiența de viață nu e totuna cu a fi lipsit de prejudecăți (el?). eu sunt
Rick pe aeroport cînd îți spunea “here`s looking to you, kid!”
uneori am stat pe o bancă. 
felul acesta te trimite la renunțare. încet 
toate toate se adună mai vine și  Eminescu cu acel
“te-aș cere doar pe tine dar nu mai ești  a ta”.

of. tu ești  un dumezeu care face minuni. eu sunt
un crocodil cum spuneam.

sâmbătă, 12 octombrie 2019

dragă mamă

tu la marea moarta.
bate soarele, ai ochi smaraldini
ușor scoicosi 

locul potrivit în viața ta
să lovești pe cel neclintit.

ps: nu înțeleg nici acum de ce succesul
te poate face fericit.

joi, 10 octombrie 2019

dragă Saraswati

aveai o față de copil mai degrabă 
un corp flasc și alb ca mătasea 
când ne-am îmbrățișat 

am închis instinctiv ochii 
un fluid a trecut ca un marfar discret
plin cu miere emoțională.

duminică, 6 octombrie 2019

dragă Saraswati

într-un oraș cu vapori roșii 
și o țara uitată 
am avut cele mai frumoase plimbări 

cel mai puțin legate 
atinse doar cum ai arunca pe fata cu apa
pe mâini și pe picioare.

vineri, 8 februarie 2019


sunt oameni calificați să răspundă
la orice întrebare.  eu am una singură. pulsează
în urechi e adâncită sub pleoape.
intru pe youtube să simt adevărul. nu simt mare lucru.

caut pașii de parcurs pentru că sunt un invalid
sau un orb al minunilor lumii
pentru că – isnt it? – totul este un proces
o port ca un lanț fermecat o apropiu de inimă.

îmi taie suflarea sau timpul. sunt oameni calificați
să răspundă  la orice întrebare și totuși este posibil ca răspunsul să fie
tăcut și tăcerea în egală măsură
un ocean de solitudine și o scrisoare imaculată.

vineri, 11 ianuarie 2019


vedeți uneori se întîmplă exact ca-n povești:
eu am respectat ce mi-a spus maestrul
pe la 37 de ani am ajuns la marginea lumii cred că
acolo era

mă simțeam înconjurat de un sicriu dar era primăvară
au trecut de atunci 12 ani
acum mă gândesc că nu am putut prevedea
cât este de greu să te întorci acasă.