ce-a fost cu ea? o bandă de magnetofon orwo roșie galbenă și albastră ce-a fost cu ea?
luni, 16 decembrie 2019
duminică, 1 decembrie 2019
dragă Saraswati
tu ești lady in red tu ești dumnezeul cel viu.
eu sunt un pui de crocodil cu ochii scufundati în mătase.
ce bine era cand nu stiam! tu esti jumătate din jumătatea mea.
l-am ales pe cel care vindeca.
a fost odata un chirurg care patina prin ceata unui triumf. ca niciodata seara
trecea si ea pe langa obelisc.
experiența de viață nu e totuna cu a fi lipsit de
prejudecăți (el?). eu sunt
Rick pe aeroport cînd îți spunea “here`s looking to you,
kid!”
uneori am stat pe o bancă.
uneori am stat pe o bancă.
felul acesta te trimite la renunțare. încet
toate toate se adună mai vine și Eminescu cu acel
“te-aș cere doar pe tine dar nu mai ești a ta”.
of. tu ești un dumezeu care face minuni. eu sunt
un crocodil cum spuneam.sâmbătă, 12 octombrie 2019
dragă mamă
tu la marea moarta.
bate soarele, ai ochi smaraldini
ușor scoicosi
locul potrivit în viața ta
să lovești pe cel neclintit.
să lovești pe cel neclintit.
ps: nu înțeleg nici acum de ce succesul
te poate face fericit.
joi, 10 octombrie 2019
dragă Saraswati
aveai o față de copil mai degrabă
un corp flasc și alb ca mătasea
când ne-am îmbrățișat
am închis instinctiv ochii
un fluid a trecut ca un marfar discret
plin cu miere emoțională.
duminică, 6 octombrie 2019
dragă Saraswati
într-un oraș cu vapori roșii
și o țara uitată
am avut cele mai frumoase plimbări
cel mai puțin legate
atinse doar cum ai arunca pe fata cu apa
pe mâini și pe picioare.
vineri, 8 februarie 2019
sunt oameni calificați să răspundă
la orice întrebare. eu am una singură. pulsează
în urechi e adâncită sub pleoape.
intru pe youtube să simt adevărul. nu simt mare lucru.
caut pașii de parcurs pentru că sunt un invalid
sau un orb al minunilor lumii
pentru că – isnt it? – totul este un proces
o port ca un lanț fermecat o apropiu de inimă.
îmi taie suflarea sau timpul. sunt oameni calificați
să răspundă la orice
întrebare și totuși este posibil ca răspunsul să fie
tăcut și tăcerea în egală măsură
un ocean de solitudine și o scrisoare imaculată.
vineri, 11 ianuarie 2019
vedeți uneori se întîmplă exact ca-n povești:
eu am respectat ce mi-a spus maestrul
pe la 37 de ani am ajuns la marginea lumii cred că
acolo era
mă simțeam înconjurat de un sicriu dar era primăvară
au trecut de atunci 12 ani
acum mă gândesc că nu am putut prevedea
cât este de greu să te întorci acasă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)