duminică, 22 iulie 2012

Trecătoarea

Sunt munţii noştri de anul trecut. Bornele hectometrice ruginite. Norii îngânduraţi trec printre coloanele brazilor. Dar noi mergem tot mai sus. Acum mă voi topi doar eu într-o respiraţie Mâine tu vei zbura într-o vale. Acum suntem împreună şi mereu Vom fi împreună chiar dacă lumea asta se vede Ca şi cum fiecare dintre noi îl ţine de mână Pe cel care alunecă în prăpastia dulce şi neagră.

miercuri, 18 iulie 2012

după ce se lasă întunericul după ce se sting magnetizate luminile una câte una după ce se opresc şoferii de camioane după ce aerul pişcător şi negru se umple încet ca un pahar transparent de un pic de răcoare după ce câinii aproape au terminat de lătrat după ce chilerul de la procesorul laptopului tace întinsa pe spate pe o saltea aşteaptă şi inima mea să intre în shut down.

Un fluture mic
s-a lipit
pe uşa mea să trăiască

Poate e ultima lui zi
Poate este acasă
iar mie

(m-am apropiat să-l sărut)
Imi plac fluturii
Si copii.

de acum îmi voi lăsa inima să vorbească
cu inima unui tată. sângele care mi-a tâşnit
mai demult din priviri

cel pe care-l credeam pierdut s-a întors.
trupul ca un schelet pufos prin parcul cu tei
şi-a luat asupra lui vina

iar vina a devenit o pâine pe vatră uneori
cuvintele noastre se izbesc
de cascade şi munţi de urletul neajunselor vieţi

iar acum ştiu că voi lăsa doar inima să vorbească
şoaptele ei tremurătoare şi tainice
din care o pasăre mică şi fumurie va ciuguli

ca de pe un pervaz toate aceste mâini micuţe
care parcă mi-ar mângâia părul
care s-a dus cu un văzduh tânăr şi imaculat.

joi, 12 iulie 2012

de două săptămâni de câţiva ani
pe dedesubt îmi creşte o fizionomie care
se agaţă de oglinzi ca de un păr lung
şi alb.

miercuri, 11 iulie 2012

distanţa poate fi eternitatea
ca un fir de paianjen între două cuvinte
ca un lagăr rusesc

o mână care ar fi dorit să ofere
un trandafir de hârtie
o dimineaţa în care lumina ciocanului

atât de răsunătoare e aşa de tăcută încât
te poţi ridica la sfârşitul
unor lacrimi adânci şi îndepărtate.