duminică, 27 noiembrie 2011

încercare

nu am mai scris un poem de două săptămâni
şi ceva mă făceau să-mi revin
ziua de mâine o târâi ca un picior viermănos
ca un lanţ care porneşte din piept

Aurora susţine că lumea nu s-a schimbat doar
ochii mei au o stafie ca un halat albastru sub care
ghemuit suferă un tânăr sau un mort
nefinisat ceea ce îmi pare acum acelaşi lucru.

miercuri, 23 noiembrie 2011

un dor

cât ar conta pentru cineva  că în locul acela am întâlnit-o 
pe Marta coborând aleea şi că ea a tresărit de parcă 
ne-am fi recunoscut după câteva veacuri de parcă pe dosul 
oglinzii negreala ar fi cedat în faţa unor palide transparenţe 


(tatăl ei de altfel mă asistase la naştere) 


şi că toate acestea sunt legate strâns de gâtul meu
ca un bolovan tăios cu care mă îndes în tulburea noapte cu 
aceeaşi timiditate amestecată cu parfum de trandafiri
cu aceeaşi carne fericită pe oasele veştede?

marți, 22 noiembrie 2011

zunbada

la masa de lemn a ponositei taverne acolo
pe unde îşi făcea veacul domnul Eminovici de loc din ţara 
paielor astăzi stau aşezate  trei fete care pufăie
din ţigările lor albe un fanar ingenuu nişte păsări
le intră-n obraz ca o miopie moale

un pictor chel şi cu barbă (Vasilian) pus pe şotii
sau înţelepciune sau pe un şevalet infinit sau
pe un scaun fierbinte pleacă poate
îl urmează pe fiul care se duce şi el să se întâlnească
cu Zamolxis sau Zoroastru e ceaţă 

în cer omul este aruncat ca un zar peste
vânturi peste străzi lăturalnice peste gândurile sale
sau în tot felul de sufragerii dulci şi încăpătoare
nici un miracol nu cunoaşte iertarea bunului singuratic când
mai încolo la o altă masă o bătrână  ca un psalm negru 
decupează inima de prin documentele haosului.

joi, 17 noiembrie 2011

jolifanto

nu e vorba de mine când mă refer la trupul
indescifrabil transmis ca un singur gest
de uriaşul cu un ochi rece şi unul cald
ci despre pasărea care clatină uşor din cap

ca şi cum un deţinut s-ar lovi de marginile luminate
ale coridorului cu noaptea de faţă aici
e vorba de tăgăduire de ceaţă de capetele copiilor
răsturnate prin şanţuri

aici mai degrabă comemorăm curajul sau credinţa
în faţa urletului solar atât de onest de binedispus
binefacerile durerii şi dansul scheletului intraductibil 

aici vorbim despre cântecul care ia locul singurătăţii
când ploaia pătrunde câmpia înnegurată
şi femeile ies la margine ca să admire în taină tristeţea.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Hej tatta gorem

Desigur e un fapt arhicunoscut că simpatica împăcarea cu tine
însuţi prodigioasă ca un fel de ulei peste valuri este trecută
de unii la capitolul stagiu spiritual cum se întâmplă de altfel şi 
cu bucătăria mediteraneană atunci când te încumeţi s-o faci ca

La carte cu salata ondulată stivuită pe masă. e ca şi cum
legenda nu mai are însemnătate rozariul se rupe şi bilele
se împrăştie pe podea iar orele se destrămă ca o pânză
în măduva ei e ca şi cum roata ar rămâne goală ca o femeie  

Cu o vâsla ruptă sau ca amintirea unui suflet stins e ca şi cum
suflul acela despre care se crede că deşiră întreaga
poveste ar clătina din cap sau poate din ceva inimaginabil ca
un scrânciob deasupra frumoaselor stele ar încerca să ia cuvântul.

duminică, 6 noiembrie 2011

blago bung

ar fi o variantă să-i spun dimineţii păstrează-ţi darurile
să fac o mişcare asemănătoare cu cea a dirijorului la sfârşit
când coseşte sunetul amplu ca pe ultimul visător
ca pe ultima lance ruptă într-o reţea neuronală

cu grija istoria şi toate chipurile acestea cu care dansez
zi de zi zi şi noapte tot mai departe de trupul meu
şi muceda inimă de ochii noştri ca două plăgi deschise înspre
abatoarele lumii ar fi o soluţie să aflu un loc sau o rugăciune

sau o poveste în care oraşul să aibă alt viitor decât
râsetele adolescenţilor şi lumina cernută a candelabrelor umede.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

habla horem

şi totuşi va trebui să mă ridic deasupra patriei
a stejarilor pitici şi viţei de vie deasupra familiei şi chiar
deasupra meselor cu mucuri de ţigară strivite-n scrumieră
va trebui să privesc dintr-o parte luciul de apă

şinele de cale ferată va trebui nemijlocit să ajung teafăr
la liniştea lucrurilor şi aripile drăgăstoase ale serafimilor
la andrelele şi ghemul de lână la cărţile gălbui cu degetele
uscate va trebui să privesc pe deasupra sau dincolo.

vineri, 4 noiembrie 2011

egiga goramen

                                                                    poetului trac


într-o zi în aparenţă ca toate celelalte am început să număr
inimile curate şi vă asigur nu e deloc o intreprindere uşoară
atunci când te plimbi seara prin ceaţa lampioanelor
de odinioară această activitate îţi ia ceva din suflu în special
când urci şi te gândeşti la privirile celor tineri la războaie
râsete foamete la pornografia care curge ca o lavă
îmbibată cu grija de a plăti aerul pâna la ultima centimă
lăsaţi-mă în pace ! striga un nebun într-o carte

şi am început să simt cum dispare oraşul mânăstirile devin
ultimele falange de piatră deşertul îmi înghite coliba vâslesc
şi dorm mă trezesc iar apoi vâslesc pe o galeră lucidă
ar trebui să fac o fotografie ca să pot numără ceva din vortexul
cioburilor care mă zgârie dar eu nu sunt un beţiv violent
umblu după o inimă curată iar uneori aş vrea să dau peste o carte 
care să mă spele ca plânsul în hohote ca mână întinsă de  
abatele Faria după nu mai reţin câţi ani de săpături istovitoare.