joi, 29 decembrie 2011

astă seară dansăm în familie

29 decembre, un an de la începutul mileniului trei după Iisus Cristos şi o mansardă luminată sărăcăcios în care se adună o seamă de oameni de vârste incerte cu frunţile ca într-un tablou de Rembrandt, sub un tavan înclinat, ca nişte şoricei sub divanul celest.
ce adună oamenii în afară de foame şi faimă ?
protagoniştii sunt un soi de balerini ai cuvintelor aflaţi într-o tresărire din vis.
câteva beri, un fum de ţigară învelind totul ca o plapumă violet.
o fată frumoasă cu nas acvilin şi o privire ingenuă, cuvinte sărăcăcioase,
of, doctori, reţeta mea e o bancnotă albă! lume cherchelită, trasoare, ipoteze şi unul chel care vorbeşte pe lângă orice subiect.
a citit Claudiu Dobre, Paul Mihalache, George Serediuc, subsemnatul şi Florin Prodan. câştigul acestei seri a fost întâlnirea noastră a celor care nu ne-am găsit locul, a celor rebeli şi pasionaţi, de un dezinteres strigător la cer.
câteva beri, Constantin Arcu, Sabina Fânaru, artişti plastici, un chitarist drag, Nicu Marcu, Sagy, pardoseala din lemn de brad înegrită, fiindcă reţeta mea e o bancnotă albă.

luni, 26 decembrie 2011

alte insule

lumea de la televizor nu-şi mai trage sufletul
în fiecare an altă tehnologie
alţi zgârie nori alte insule în golf
tot mai departe de zona aceea cu meri

de altfel mi se par
tot mai opaci pereţii borcanului în care stau
cu bătrâneţea mea deloc originală
dar ăsta e un avantaj fără ascendent

alte trenuri tot mai mulţi musulmani sau africani
tot mai multe case scoase la licitaţie
infirmiere prea mulţi oameni din care cineva
a extras cărămizile esenţiale

prea mulţi vecini deşi eu stau între două dealuri
aştepând potopul sau altă revărsare
aşteptând poştaşul cu teaşca lui din piele uzată
să-mi aducă o ramură albă de măslin.

luni, 19 decembrie 2011

porumbelul vişiniu

dincolo de noi se întindea o pajişte pe care copacii
ar fi putut să prindă rădăcini sau ar fi fost posibilă o moarte
colectivă determinată de o ploaie de săgeţi
sau de ce nu să se sărute doi îndrăgostiţi lângă un han

iar soarele să poarte o haină largă sau să nu fie altceva
decât o fereastră mică de baie prin care să se poată
zări un acoperiş de tablă în aşteptarea unei mirări iar
porumbelul vişiniu să umple cerul cu un cârâit moale şi rugător.

harima ginga

în aceste zile în care  spargem nuci şi alegem miezul
şi pe sub cămaşă ne curge un fel de plumb topit ca un frison
sunt poate ultimele înaintea ninsorii
înainte ca cerbul să se întindă pe câmpia cu  maci din propria
lui imaginaţie precum renunţarea. e şi înfrângerea
un soi de artizan dezirabil o cutie toracică numai bună
pentru ochiul furtunii şi acolo precum vă spuneam dragii mei
ea stă la fereastră lângă masa pe care stau risipite câteva nuci
şi are privirea aceea prin care ura a trecut uşor
precum umbra nopţii în ungherele şi pe după dulapuri.

miercuri, 14 decembrie 2011

te iubesc

trec mai departe închid ochii şi trec mai departe
(şi Hitler vegetarianul întorcea capul sau Pol Pot)
nu e alb nu e negru nu e nimic poetic (scuturaţi-vă) ci doar
emoţia şi încrederea oarbă care trece pe lângă lucruri
ca un fel de unică religie acceptabilă trec mai departe
fără punct fără virgulă  fără sincope sau idealuri (din păcate)
onest şi brutal şi egal cu râsul fără oprelişti a mamelor
în faţa sălaşului vieţii (priviţi-le îndoiala)
pe lângă mârlăniile inefabile ca o decurajare insidioasă
ca un pas înainte ştiind că o epilepsie poate însemna
totul sau nimic da trec mai departe zdrenţuit da

trec mai departe umil şi orb egal cu
vârsta aceasta din miezul căreia vă scriu înaintea oricărei
apocalipse trec mai departe ca un profet insignifiant
ca şi cum aş scrie cu o ură neţărmurită
te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc pe un ecran infinit
fără nicio repetiţie ci numai cu intensitatea unui sunet
precum vibraţia corzii arcaşului aş vrea să trec mai departe nu
neapărat câştigând ori nevinovat ci doar să trec
mai departe în felul lui Scarlet O`Hara printr-un somn
binefăcător şi deloc insistent să trec mai departe
precum concreteţea neştiutoare care precede copilăria.

joi, 8 decembrie 2011

scrisori

am avut 12 scrisori de dragoste 
câteva transcrise
pe o hârtie spaniolă 
cu urme de trandafir
acum 
e de la sine înţeles 
mi-ar fi trebuit foarte mult.

miercuri, 7 decembrie 2011

te uită decembre

                                     lui Victor O. Rusu


luna este în nori nu am nicio veste şi
niciun cuvânt nu vindecă

dar încerc să mă curăţ de teamă să
întind braţele şi să dorm pe marginea unei răni

lângă un râu tulburător fiindcă seamănă
cu un lanţ care uneşte o clădire cu alta

şi totuşi idealul meu era să trăiesc
în armonie cu mine însumi şi cu semenii

dar luna este în nori nu am nicio veste
moartea e un vânt care suferă şi

niciun cuvânt nu vindecă.

luni, 5 decembrie 2011

karawane

când stai mai mult încăperea capătă un soi de patină
de parcă ochii blânzi ar fi o palmă aspră sau nişte struguri
de neînţeles care tremură într-un echilibru aerian ca de
libelulă un altfel de miros de umbră condensată fiindcă

timpul devine concret abia atunci când nu-ţi mai aminteşti
şi eşti un obelisc înfipt în cer sau nişte braţe arse precum
lucrurile care păreau nu demult uşor de dorit uneori îmi spun
că unii dintre noi nu se pot schimba nici în ruptul capului

nu se poate face nimic şi începe să miroasă-a gutui ca şi cum
am sta la aceeaşi masă şi unul dintre noi ar plânge
sau unul dintre noi ar fi luat de vânt sau ar deveni stringent
ca unul dintre noi să se nască din nou la nesfârşit.