miercuri, 14 decembrie 2011

te iubesc

trec mai departe închid ochii şi trec mai departe
(şi Hitler vegetarianul întorcea capul sau Pol Pot)
nu e alb nu e negru nu e nimic poetic (scuturaţi-vă) ci doar
emoţia şi încrederea oarbă care trece pe lângă lucruri
ca un fel de unică religie acceptabilă trec mai departe
fără punct fără virgulă  fără sincope sau idealuri (din păcate)
onest şi brutal şi egal cu râsul fără oprelişti a mamelor
în faţa sălaşului vieţii (priviţi-le îndoiala)
pe lângă mârlăniile inefabile ca o decurajare insidioasă
ca un pas înainte ştiind că o epilepsie poate însemna
totul sau nimic da trec mai departe zdrenţuit da

trec mai departe umil şi orb egal cu
vârsta aceasta din miezul căreia vă scriu înaintea oricărei
apocalipse trec mai departe ca un profet insignifiant
ca şi cum aş scrie cu o ură neţărmurită
te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc pe un ecran infinit
fără nicio repetiţie ci numai cu intensitatea unui sunet
precum vibraţia corzii arcaşului aş vrea să trec mai departe nu
neapărat câştigând ori nevinovat ci doar să trec
mai departe în felul lui Scarlet O`Hara printr-un somn
binefăcător şi deloc insistent să trec mai departe
precum concreteţea neştiutoare care precede copilăria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu