luni, 28 februarie 2011

28 februarie


sunt zile din mila Sfântului în care timpul
scoate cărămizile din tipare
şi le lasă pe marginea drumului
cum a fost azi când a nins spaţios ca din vârful degetelor
şi eram prin faţa tribunalului
legănând o plăsuţă cu cărţi de hemingway, minulescu
voiculescu şi andru
totul era alb pe alee şi mi-a ieşit în cale o fetiţă
cu ochii scăldaţi în copilărie
în spatele ei o femeie uscată dar îmbrăcată călduros
cu un palton din stofă de lână cu dungi în V
cu galoşi negri lucioşi
gardurile vii erau şi ele albe
totul avea un aer de fotografie clasică agăţată
pe o sărma la zvântat
şi mi-am spus că aici trebuie să fie ceva poetic.

9 comentarii:

  1. excelent poem, stil nou, imi aduce aminte un pic de atmosfera a la mircea ivanescu.

    RăspundețiȘtergere
  2. O fetiţă cu ochii scăldaţi în copilărie.

    Scăldate în poezie versuri:))

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc dulcideea pentru comentarii
    am salvat si blogul tau e foarte fain
    cu bine si pe curand

    RăspundețiȘtergere
  4. ca o trecere prntr-o zi eterna! frumos.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc, Dan. Mulţumescu frumuseţii care se află în ochiul cititorului :)

    RăspundețiȘtergere
  6. multumesc si eu dulcedeea pentru lectura timp si bucuria comuna
    Dan

    RăspundețiȘtergere