28 februarie

sunt zile din mila Sfântului în care timpul

scoate cărămizile din tipare

şi le lasă pe marginea drumului

cum a fost azi când a nins spaţios ca din vârful degetelor

şi eram prin faţa tribunalului

legănând o plăsuţă cu cărţi de hemingway, minulescu

voiculescu şi andru

totul era alb pe alee şi mi-a ieşit în cale o fetiţă

cu ochii scăldaţi în copilărie

în spatele ei o femeie uscată dar îmbrăcată călduros

cu un palton din stofă de lână cu dungi în V

cu galoşi negri lucioşi

gardurile vii erau şi ele albe

totul avea un aer de fotografie clasică agăţată

pe o sărma la zvântat

şi mi-am spus că aici trebuie să fie ceva poetic.