moartea

moartea e ca un coş de nuiele e o pâlnie
prin care niciodată nu ştii sigur ce intră sau ce iese
după ce se înalţă bruma de toamnă sau
după ce se răsfiră dorinţa de a afla adevărul,


ajungi să te întrebi de ce ai vrut să fii liber,

pentru că moartea e un autobuz care merge
cu spatele printre muzee, cu stomacurile agăţate la geam
ca nişte baloane,
cu semnele de circulaţie întoarse pe partea cealaltă,

ai spune că mergi înainte dar atât se poate spune:moartea.