marți, 20 mai 2014

(ce-i trebuie unei vieţi?)

are rost tot ce a fost tot ce ar putea 
să mai vină strecurat prin frunzişuri precum
razele soarelui uneori după-amiaza?

mi se par toţi oamenii străpunşi de lumină. 

momentul acela, momentul acesta, 
sarcina explicită, bobul de strugure ruginit în 
şosele precum Iisus pe streaşina lumii.

duminică, 18 mai 2014

M-am gândit la bucurie. La cât de nuanţată poate fi percepţia fericirii, la conexiunea nezdruncinată dintre bucurie şi suferinţă. Bucuria personală, restrânsă la imageriile eului nu poate fi bucuria adevărată şi s-ar putea putea ca tocmai aceasta să fie chiar una din rădăcinile chinului. Bucuria neîmpărtăşită, singulară, e un fel de drog, o lăcomie ieşită din vicleniile lumii.

sâmbătă, 10 mai 2014

ne legănăm, scormonim în pământ
ca orice copil, prietene:

e atâta deşert între noi! mai e puţin şi
vom ajunge, 

fiecare, la India lui.
în pădure nu există întrebări
sau răspunsuri. frunzele sunt oarbe
ca anul trecut,

lanţuri umede plutesc precum norii
în linişte foarte de sus un copil loveşte mingea
după un plan de păianjen

ca o siluetă ce şi-a pierdut spectatorul.