sâmbătă, 30 martie 2013

patul bolnavului miroase a naftalină de înger
ca trandafirul uscat al smariteanului
din povestea biblică 

a viaţă totdeauna de jos
precum aripa care nu s-a deschis niciodată.
câteodată tac mai bine cu morţii uneori vorbesc
mai bine cu ei de parcă dragostea
am putea-o avea ca priveliştea unui val
tu ştii că există

în centru îndoielilor noastre simţi cum barba
mea mătură ţărmul şi lumina se umple?

simţi baoioneta sau spinul?
deşi pare o simplă întâmplare noaptea din ochiul
deschis a plecat să-şi adumemece rana
a plecat pe urma şerpaşului din oglinda legendelor

tu mai crezi? tu eşti prietenu meu?

luni, 25 martie 2013

în sfârşit cufărul din 87 nu avea nimic de ascuns.
ar fi putut fi ataşat la diligenţa veteranilor

la poienişul iubirii sub care furnicile
desigur săpaseră un oraş extraterestru.

ce mult mi-am dorit să te îmbrăţişez Mişa.
cât am plâns la gleznele tale din câmpiile libere.

cât am tras de icoane câte uşi rotunde am închis.

vineri, 22 martie 2013

amintindu-mi dimineaţa

să fi fost începută vara pentru că
avea o anume tărie o strălucire subînţeleasă
şi albă ca şi cum capul şiroind
ar fi trebuit să se înalţe din apa botezului

când am zărit-o de fapt nu era silueta întreagă
ci numai părul negru pielea curată şi
ochii ei verzi ce semănau cu neliniştea coroanei
înfrunzite a unui copac.

aşa a venit dimineaţa. transparentă şi blândă
în balansoarul acelor ochi parcă predestinaţi.

luni, 18 martie 2013

patru catrene despre inimă

poate acum a venit momentul în care căldura
trebuie adusă în prim plan. orice om
din zona temperată e îndreptăţit s-o păstreze
dar nu ca pe ceva străin. ca pe un calorifer.

ea ar trebui să fie înăuntru cum era în verile
acelea în care prindeam fluturi. sau pe litoral
când aripile smulse ne ardeau pe umeri.  
ajungeam acasă şi mutam cu pieptul lucrurile.

de fapt după o vărstă toţi oamenii se răcesc şi
lucru acesta doare încet. ca un ciocan învelit
cu o cârpă. şi atunci când perna transpiră poate 
te-ai îndepărtat de căldură. sudoarea e altceva.

chiar şi atunci când se sparg borcanele pocnesc
cauciucurile pentru ea ar trebui creat un spaţiu.
ruşii mă gândesc sau finlandezii sau norvegienii
mi-au lăsat impresia că au stat la masă cu ea.

duminică, 17 martie 2013

: iertarea păcatelor e veşnică şi virtutea nu se cere de la început.
ce pură dimineaţa în zarcă
ciugulind dintre coaste
sau nori toate
poemele din calorifere

Aiudul tinereţilor noastre
ai zice că secolul
e cartuşul
sau fiola spartă pe buze.

sâmbătă, 16 martie 2013

vineri, 15 martie 2013

fabricantus

ascultă hoţule legenda
năruită sfios în
beciul speranţei în coaste vertij
cum plânge tigrul sumatrei
piscuri şi gheare

omule ars cu fierul încins
Abcontris! pe dealuri Fusima!
ars peste pleoape şi sub pleoape
holdele disperării
coralii iertării
abdomen ascuţit să te vindeci

Karuma!

miercuri, 13 martie 2013

news

cel care vede sfinte unele gesturi  vineţii şi solzoase
cel care-şi masează inima prin tricou a transmis mesajul:
ascultă yantra şi Bruno aruncă pumnalul. când

din cetate a ieşit fum alb în Tunisia îmbibat cu benzină
un om a aprins o brichetă în parlamentul european
a triumfat gruparea care susţinea că

interzicerea pornografiei online încălcă libertatea cuvântului.

luni, 11 martie 2013

odă

aceasta este depresia să te afunzi în ceaţa
glacială şi deasă să înaintezi scufundat până la piept
într-un lapte negru să striveşti sub tălpi
nuiele jilave iar mâlul să urce pe glezne.

să visezi căldura uitarea şi somnul dar
să fie prea departe. să te întinzi fără nicio sminteală
în patul bolnavului cu speranţa că victoria poate fi
momentul în care ai încetat să mai lupţi.

cuvintele pe care nimeni nu ţi le spune niciodată
nu trec de marginea buzelor. fiindcă
sunt locuri unde dragostea nu ajunge. unde cimitirele
zeilor sunt cimitirele tale şi orice maternitate

e un urlet firav cu final previzibil.
aceasta este depresia să n-ai unde să te duci.
rămâi un ştreang între clipe sau povestea unui hoit
balonat care naşte o lacrimă. de fapt rolul poveştii e

să nască o peruzea undeva într-o suburbie unde ei vor
cu orice chip să trăiască. cineva se încăpăţânează cu
un vas Berlioz cu mercur să găsească piatra filozofală.
sau să-şi mute asemenea lui Avraam viaţa-n copii.

aceasta este depresia un trup năclăit de furnici 
pârjolit pe dinăuntru şi pe dinafară până când alunecă
pe sângele negru de măcelărie pe paiele acelea jilave
şi soarele rece devine un lac limpede şi îngăduitor.

duminică, 10 martie 2013

ploua mărunt ca o pudră. bărbatul purta un balonzeid albastru. ar fi putut locui în oraşul nostru sau la fel de uşor cineva l-ar fi putut întâlni pe aleile Wroslawului. sau de ce nu într-un orăşel din Cehia. o mustaţă zburlită. pe bicicletă trecea un parizian creol între două vârste cu un caiet studenţesc fixat cu mâna stângă pe sub ghidon. ca un produs elaborat.

luni, 4 martie 2013

pe trotuarul larg al bulevardului central
un băiat şi o fată se sărutau. pietonii
maşinile dar şi unele clădiri păreau împinse în spate
de palmele paralele ale băiatului care fixau printre câteva
şuviţe craniul ei strălucitor. concentrarea lor nesimetrică
vâjâia ca un glonţ.

după ce i-am depăşit m-am gândit că
în urmă cu 20 de ani când vedeam astfel de scene
receptam anumite efluvii de bucurie. însă acum a fost altceva.
am avut sentimentul că o haită de şobolani îmi roade braţele
şi pe urmă se înfruptă din piept. m-am gândit la cât de departe
dar şi la cât de aproape poate fi dragostea.
de ce să nu visăm nu costă nimic
cu precădere în vremea musonului. e lucrul cel mai legal.
uneori mă gândesc şi eu la moarte
dar nu pot spune că o doresc. ar fi o exagerare.

într-o zi am văzut o lumânare sfârşită. un fum spaţial
cu iz de lebădă. atunci pentru
prima oară m-am gândit că aş putea visa anumite fetişuri
care depăşesc cadrul natural al domnului Eminescu.

m-am imaginat pe un pat de lemne într-un spaţiu neted
nu crengi nu vreascuri putrede ci esenţă tare.  să ardă tot 
sufletul răsfirat şi să cânte albumul acela a lui U2
Achtung Baybe care începe sau se termină cu dragostea e oarbă.
ce ciudate unele zile cu soare şi vijelie
cum sunt primele zile de marte când folcloriştii
amintesc de babe şi moşi şi cum toate

ar trebui să-nsemne ceva undeva mai încolo
pisicile intră în rut şi scot sunetele acelea de
urlet desăvârşit.

toate pot deveni secundare şi sufletul
parcă e-n aşteptarea acelui vânt care răzuie
pânzele unei corăbii foarte vechi.

sâmbătă, 2 martie 2013

prin urmare asta e bila cafenie de pe lenjeria patului scaunul şi cupa de ceai de coada şoricelului acestea feliile prăjite de pâine brânza frământată de oaie aşa trebuie să sune. ca nimic special. vocile din bucătărie dar mult mai pale oarecum frânte pe un coridor de o lungime instabilă.

vineri, 1 martie 2013

declaraţie publică

După ce am primit 50 de exemplare din volumul Avatarurile domnului Oanea apărut la BRUMAR am constatat că e plin de greşeli. În discuţia din ianuarie mi s-a spus textual „o încheiem la toţi nasturii şi pe urmă o dăm la tipar”. Ei bine, absolut nimeni nu a citit manuscrisul pentru o minimă corectură. Cartea nu are redactor ceea ce însemnă că nimeni nu-şi asumă nici o răspundere. Greşeli au fost şi în prima carte tipărită la editura Brumar Abel şi eu, iar editura Brumar a înlocuit o filă, dar, deşi acest lucru a fost vizibil o adăugitură, am trecut cu vederea.
Până în data de 28 februarie am distribuit circa 20 de exemplare din Avatarurile domnului Oanea printat la Brumar şi vreau să-i rog public pe toţi să mi le înapoieze ori să le distrugă.
În condiţiile de faţă sunt nevoit să-mi retrag dreptul de semnătură pentru orice tipăritură sub sigla editurii Brumar inclusiv cele anterioare.
Avatarurile domnului Oanea a fost în cele din urmă tipărit în Suceava la editura cenaclului Zidul de Hârtie