sâmbătă, 31 august 2013

Nu te văd bine dar tu
Ar trebui să tai şi să spinteci.

O privire de ansamblu
O bătrâneţe a ochiului
Ar salva?

Aerul negru pe care-l respiri
Postura dominantă
Din pădurile neolitice

Toate aceste beţe rumegarea
Plescăiala ţesuturile plicticoase
Şi rumene

Golurile din oase din ţevi
Camere sau reproducerea
Prin fumul de cârpă

Agăţat deasupra patului
Ca un suferind nesfârşit
Poate simţi

Lentoarea iritantă a evoluţiei
Cataclismele încetineala
Bâjbâiala speciilor

Arşiţa vopseaua scorojită de pe
Sfinţii de lemn zvârcolirea vâjâiala
De morloc sau de viespe

Incertitudinea teama speranţa
Măruntele bucurii
Sau scânteieri ca de fulger

Rafinate cuvinte ce mor dar tu
Ar trebui să tai şi să spinteci.

vineri, 30 august 2013

puţine zilele şi amintirile.
plutesc norii albi sau întunecaţi
se îndepărtează
apoi mai este şi teama difuză
colţul rechinului pânza
şi acea promisiune la orizont
ar putea fi amară.
oamenii de care nu poţi să te

apropii prea mult.

marți, 13 august 2013

Să cataloghezi poezia limbaj esenţializat în accepţiunea lui Confucius care îi recomanda fiului său să aprofundeze Shijing pentru a conversa oarecum mai exact, înseamnă a trasa linii şi graniţe. Poate ştirbi din puritatea lecturii. Pe de altă parte, e şi o diminuare a poemului, un soi de impietate în faţa ancestralei autonomii a cuvântul. 

joi, 1 august 2013

o imagine stăruie-n mine ca un tablou
tremurat sub apă
o imagine ca un ecou uneori stins
aproape un zvâcnet

precum strângerea de mână a celui întins
pe un pat luminos
cu pungi: fereastra mare dreptunghiulară
şi creştetul tău văzut din spate

masa neagră dreptunghiulară dintre noi
răsfrânge chipul meu. aşteptarea.
scaunul imobil ochii tăi nevăzuţi iuţi
plini de răspunsuri foarte adânci

ochi învechiţi ochii plini de dulceaţă zăbrelită
ar fi vrut să spună poate ceva. eu
am fost acolo sau în locul tău nu ştiu
e doar creştetul tău scaunul întors reflexia plană.

aşteptarea. nici resemnarea nu locuieşte
acele paiaţe. aşa cum scade sau creşte
fiecare imagine odată cu ziua
odată cu liniştea fragilă din aer.