sâmbătă, 26 septembrie 2020

dragă fb

cascadorii rasului nu altceva fb ăsta am o grămadă de prieteni dar nu sunt foarte prietenoși când a venit în fața porții un burtos pus pe scandal nimeni nu a venit lîngă mine să îl întimideze așa numeric cel puțin 

se știe că pe ăștia abtiguiti dacă îi pămuiesti o dată dau din coadă ca un bichon alb si uită repede (n-am încercat deocamdată)

altă performanță fb ar fi să mori de-a binelea să primești condoleante iar peste doi trei ani felicitări de ziua ta. (asta e verficat)

mă enervează la fb că lumea stă la pîndă cam la fel ca poliția rutieră peștele de la cap se împute probabil NSA cu filialele are aceeași mentalitate

mă enervează politicienii că oricât aș da unfollow tot vin nu știu pe unde intră și uneori mă enervez pe mine când am senzația că pe fb nu plouă.

joi, 24 septembrie 2020

încerc să fabric ceva care să mă ducă la starea inițială cum ar fi să îngrop telefonul sau să fac maxim trei lucruri intr-o zi o carantină secretă dar pe telefon fac toate calculele să le ia zbenga la 

algebră nu mă pricep iese cu plus viitorul cineva cu o limonada în față cu coatele pe tejghea privește cum se împletesc valurile si eu ce fac? 

ar trebui viața să se închidă ca un buget poate așa fac chinezii când scot balaurii pe stradă la început de februarie. eu ce fac? îmi cos pantalonii tremur înaintea unei cafele și mă uit printre blocuri după barcute de tablă. 

ceasul totuși e mai rău decât telefonul. pe el trebuie să-l îngrop prima oară. la orice oră se întâmplă ceva. trebuie să fabric obligatoriu o carantină ca o barcuta roșie de tablă.

miercuri, 23 septembrie 2020

dacă trag draperiile și stau o lună în casă care e diferența dintre mine și restul morților?un mort în plus îngroașă pătura de ozon. 

marți, 22 septembrie 2020

mersul cu mașina te pune în mișcare și pe gânduri tot felul de gânduri unele mai năstrușnice ca altele
înainte mergeam des cu trenul era mai evident că totul rămâne în urmă taca paca taca paca

vine transa ca un tort în care te afunzi distanța în care aș vrea să mă caute cineva din vechime poate un compozitor cu mustăți migdalate și coamă de leu să mă apeleze dacă nu un prieten din copilărie să îmi strige prin parbriz am aterizat în viața ta ia-mă cu tine la cinematograf!

hai sa intrăm în groapă și să luăm un coniac. să știi că am ajuns departe. uneori merg cu trenul de noapte si citesc basme populare românești. ce spaime mă iau! transpir. de fapt mersul cu mașina te întepenește de spate. restul e atmosferă.

prietenul acesta care compune dacă ar fi să mă iau după Sadhguru locuiește în mine undeva pe la mansardă are un geam rotund prin care se vede pe el însuși așa inexistent cum ai privi octombrie. și familia și patul în care mă foiesc sînt extensii.

totul este posibil când ești departe spuneai cu cât ești mai departe palmele sînt și ele mai albastre. și ai gâtul portocaliu de parca ai înghițit un motan. hai sa facem un tenis de masă pînă ne raspunde cel înalt în înălțime sau să dansăm doar cu trunchiul. ca doi mutilați care nu se plictisesc niciodată.

mersul cu mașina te pune în pericol gândurile sunt vai de mama ta mai ales dacă universul este o iluzie si trebuie sa împac pe toți cu toți pe mine cu toți și pe toți cu mine.

marți, 15 septembrie 2020

zile întregi am trecut pe acea stradă m-am gândit la tot și la tine m-am gândit la cum este mersul la strălucirea acelor zile mi se pare acum fără sens. cum treci cu simplitate dintr-un corp în altul.

pot să închid ochii ca un yoghin
să văd moartea fără nostalgie 
albă ca un ocean. ce umbră a trecut pe strada aceea? atâția pași ca un ghem. ochii tăi plutesc în alt univers. acolo tu ești mai aproape de tine.

luni, 7 septembrie 2020

la 3 lumina filamentului are un aer de grâu copt un halou înconjoară toate corpurile încordarea e maximă. cu un ruj ofilit scriu pe ușă intră. lucrurile trebuie sa aibă o cheie. toate.

lumina desenează doar ce-mi lipsește. îmi lipsește prietenul cel mai drag. îmi lipsește prima iubire. dimineața devreme am două cioturi în loc de brațe? poate sînt ciung de inima.

îmbrac o cămașă ca si cum aș descoperi puritatea. (simt viața) cum ies din bibliotecă miroase a carne arsă. merg mai departe și fără voi. nu știu cine merge. sunt un fir care coase.

joi, 3 septembrie 2020

plimbările sînt bune îți mai zguduie neuronii in mod plăcut pînă la urmă nu contează foarte mult peisajul dacă totul se rotește în jurul tău azi la Iași mă gândeam cine e mai mare eu sau Iasiul?

asta pînă am zărit-o pe ea
cu fusta la nivelul genunchilor
plutind pe Pacurari pe o trotineta electrică purta pe cap un soi de basma vă puteți imagina restul

electriza
Marlin Monroe e minciună katiusa victorioasă inima Moldovei și încă ceva la 1 șaizeci (mi-am zis că e mai mare ca mine)

poate doar Eminescu la fundație o depășea el acolo (involuntar mi-am făcut repede o cruce) avea tot o trotineta electrică și cum urcam spre copou m-am gândit de bună seamă la mine la aerul moale

la verticalitatea modestiei la Andriescu Hutopila si Corbu si la inutilitatea ideilor.
am luat de la Petru cei mai buni covrigi cu mac si sana de băut.
la Junimea era închis.

pe Mosfilm mai încolo era scris "independența e suma vieții noastre istorice" sau Eminescu vedea prea departe sau am luat-o în altă direcție. cam atât.



sâmbătă, 29 august 2020

țeasta pe care siroieste lumină smocul de păr tu învelită în tine nici un sens aici pe plaja Sulina prințesă clepsidră.

trei bărbați cu sticle de bere timișoreana femei încinse pe sezlonguri fiecare cu telefonul ei copiii cu lopatele si galetuse

nici un sens în șoapta roților de tren ale morții. asta e e libertate? să te lași dus de val sau să aștepți dimineața?

părerea de sine cerul înstelat explozii de gratii bărbați cu alte beri timișoreana trupul meu din care se naște pământul nou?

dinții sticlesc ca antilumina părul tău miroase a viață uscată nici un sens aici pe plaja Sulina valurile se sparg întotdeauna de trei ori.


miercuri, 26 august 2020

cînd eram copil mi-era frică de șerpi de caracatița uriașă de rechini și de albinele ucigașe 

într-o drumetie cu tata am întâlnit un șarpe dar pînă ca frica sa se instaleze mi-a captat atenția strălucirea lui

între timp am adunat o bibliotecă de spaime. unele cresc altele le expulzez spre frontieră finală.

într-o bună zi m-au speriat avocații polițiștii cutia poștală 
în altă zi politicienii

sau muncitorii în construcții de odinioară cu dinții farmati si ochi imbalsamati în alcool

uneori mi-e teamă de o anume adâncime sau distanță de cuști alunecări sau neîncredere 

de dimineață mi-a fost frică de poeți (de subtilitatea lor șerpeasca) de strălucirea lor ca mierea cadavrelor.

duminică, 23 august 2020

 floarea de pe drum nu-și cunoaște sfârșitul

în aer e o puritate care depășește nepătarea

un animal perfect

si ochii tăi tineri în lumină rece 

poartă o întrebare sau un răspuns?