miercuri, 22 februarie 2017

în seara aceea de-o seamă cu frunza doar
lacrimile tale copilăroase mai pluteau ca o prăpastie
deasupra strugurilor.

eram acolo un semn pierdut ca un fitil sau un trăgaci
precum răgetul puiului de leu.

tu Etiopie ți-ai întins mai întîi brațele
nici sătule nici descărnate spre Mine!
ce mult te-am iubit puștoiaco!

ai fost ca adolescența! în seara aceea răbdarea
privea căprioarele și luna era cuvîntul zilei:

toți genunchii ar vrea o vioară toți prietenii și-ar dori un
loc la balcon. acolo doar glicinele vor atinge marea.

duminică, 12 februarie 2017

prin pînza de paianjen florile trec
soarele trece și el ca un tînăr zeu
florile n-au cum să cadă.

animalele sînt cum sînt
și viața lor anonimă e o ofrandă.
acolo sus există ceva care ruinează.

sâmbătă, 11 februarie 2017

ocru

tablele și-au risipit culoarea din mine va rămâne doar căldura
de mine nimeni nu-și va aminti iar cei a căror semne vor spori
vor fi uitați și ei. ca o lăcustă-n chihlimbar e viața mea cu rădăcini
în nori de primăvară.

miercuri, 25 ianuarie 2017

într-o diluţie potrivită simţea curajul
din paşii bătrânului 
pe muchia serii lucea poleiul 
din faţa marketului.

acei paşi păreau să spună:
barcagiule du-mă !

tot mai des veneau 

cuvintele simplităţii o strălucire lividă 
în ochi ca o cămaşă şifonată
pregătită pentru sângele verde.

marți, 10 ianuarie 2017

Toate clipele petrecute cu tine
Le-am scris pe inimă. Nu mai e mult
Și cerul va fi al nostru.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

psalmul deținutului 9103

Am fost bătut la tălpi cu vergele aruncat în fecale
am fost tras cu funii snopit cu răngi pe culoarele negre mi-au fost smulse unghiile
iar ei răcneau leapădă-te! Spune tot, banditule!

Scapă-te! Aici Dumnezeu e plecat în vacanță ziceau și călcau apăsat 

zornăind furia pe masă cînd îmi frăgezeau degelele cu lemne.

Prin sînge și lacrimi uscate am înotat dimineața și noaptea mă încercau cu saci
aspri mi-au luat lumina zilei crezându-se atotputernici.

S-au lins pe buze de viața mea ca hienele. Limba mea au amestecat-o cu varul
pereţior m-au lovit simbolic cu scuipări.

Tâmpla mi-au zdrelit-o cu ciocane mici .M-au şters de piatră ca pe o cârpă
apoi m-au înţepat şi m-au atârnat de cârlige ca pe-o vită ștanțată.

La sfîrșit mi-au spart dinţii şi m-au aruncat într-un colţ fără apă
mereu între gunoaie stârv nefolositor.


Mă gîndeam la ei cum intrau pe ușa casei cum evitau oglinzile cum își
evitau gîndurile. Moștenirea lor este praful. Nemila și defăimarea e numele lor.

Dar eu m tăcut nu le-am vorbit de Tine. Iartă-mă! I-am lăsat să-şi omoare sufletul.
Mi-am spus: ei se vor duce și au plecat. Am crezut că

Prietenia Ta e mai de preţ ca viaţa am crezut că dragostea Ta ocolește moartea.
Mulțumesc Doamne din tot trupul și sufletul, Tu ești partea mea între cei vii!

miercuri, 28 decembrie 2016

Noah

totul se termina cu un duș lung și fierbinte,
o binecuvîntare mocnită,
alt final nu putea oferi acelor zile de iarnă
uscată cu mestecenii oglindiți în parbrizul mașinii.

după colț spera inconștient să-l întîmpine o mină veselă
un echilibru elementar de actor profesionist
o curățare de neputință și alte păcate ușoare. în acele zile
plecarea devenea oarecum principala lui ocupație.

retrospectiv se vedea cu fața înspumată bărbierindu-se
șlefuind o mască pe urmă cu spirtul în căușul mîinii stîngi
frămînta obrajii bărbia lateralul fălcilor gîtul ca pe un ciorap
de lînă  așezat peste chipul primei tinereți.

cravata, nu, azi nu, își spunea aproape zilnic atunci cînd își
amintea. ușa apartamentului de la parter se izbea cu o fermitate
feminină și imediat  lua act de aerul tare al unei libertăți
împrăștiate peste tot dar totuși de negăsit.

mai înainte nu se plictisea chiar credea că asta e fericirea
să nu te plicisești niciodată în prezența ta mai ales.
oasele și mușchii începeau să dea semnale durerea
părea infiltrată ca un ser ce îi dilua existența.

pe la 10 ajungea în sfîrșit în strada Mihai Viteazul 38. acolo
dimineața aveaun aer liniștit cum văzuse la mare după furtună.
așezat la o masă în cafenea cu un ceai irish în față
dobîndea un sentiment de limpezime și respect de sine.

minutele treceau mai comanda unul cu lămîie storcea feliuța
de lămîie minutele se duceau și ele cu presa locală vedete
mopul ud ca un pămătuf lăcuia plăcile de gresie pe trotuar oamenii
îmbrăcați de iarnă defilau grăbiți mai mult sau mai puțin.

asta i-a amintit că deunăzi a fost să doneze sînge dar sîngele lui
nu trecuse analizele de laborator, în fine, își spuse:
dacă se schimbă vremea ar putea fi ultima zi în care să-și facă planuri,
să dea un soi de concretețe vieții ori să facă ceva scandalos.

luni, 26 decembrie 2016

delivering sms

Te aștept
Îmi ascult inima
din infinit

Sînt o bombă cu ceas
Temătoare

Cînd vei veni
Vei găsi
Pe altul.
pașii mei își caută pîinea
pe-același drum
cu lespezi șlefuite.

ascuns, în strană rezemat,
nu mă mai caut:
mă voi afla pe mine?

duminică, 25 decembrie 2016

rugăciune

mă vei aprinde cînd voi umbla
după viața mea pe genunchi de ceară?
îmi vei răsări lumina după amiezii
cînd vîntul va ieși prin ochi?
coaja rece și umbra le vei amesteca
și vei spune: are gust de om?