Pe faleza de la Balcik, unde geamandura bate în valuri precum inima reginei

e plin de restaurante.

La primul clipește o reclamă led cu ciorbă de burtă.

Am burtă.

Castelul e într-o disoluție controlată, asta mi-a amintit de primăvara lui 96.

Eram un fel de ziarist la un ziar nou înființat, toți aveau un suflu nou.

Am dat interviu.

M-au pus unde e mai greu, adică la social, după principiul cel mic merge la păscut cu vaca. 

După ce epuizasem subiectele blocul foamei, Iosif Bartfeld și nu mai știu ce, eram fără ocupație. 5 lei de articol.

Într-o zi mi-am imaginat viața unui cerșetor. Era unul care puțea pe scări la catedrală. Mi-a fost frică să vorbesc cu el. Avea o privire prea convingătoare.

Suferea.

A doua zi a venit fotograful și l-a fotografiat, a treia zi a ieșit articolul. Pe prima pagină.

Era vineri îmi amintesc, ca acum.

De rușine tot weekendul nu am ieșit din casă.

Cred că e unul din cele mai nașpa  lucruri făcute de mine în această existență.