să fi fost începută vara pentru că
avea o anume tărie o strălucire subînţeleasă
şi albă ca şi cum capul şiroind
ar fi trebuit să se înalţe din apa botezului
când am zărit-o de fapt nu era silueta întreagă
ci numai părul negru pielea curată şi
ochii ei verzi ce semănau cu neliniştea coroanei
înfrunzite a unui copac.
aşa a venit dimineaţa. transparentă şi blândă
în balansoarul acelor ochi parcă predestinaţi.
oh, ce primăvară adâncă aduc versurile acestea şi ce pâlpâire a sufletului cuvintele de bun rămas:
RăspundețiȘtergereaşa a venit dimineaţa, transparentă şi blândă
în balansoarul acelor ochi parcă predestinaţi:))
atunci, sa fie frumoasa si uşor sofisticată
RăspundețiȘtergere