vineri, 22 martie 2013

amintindu-mi dimineaţa

să fi fost începută vara pentru că
avea o anume tărie o strălucire subînţeleasă
şi albă ca şi cum capul şiroind
ar fi trebuit să se înalţe din apa botezului

când am zărit-o de fapt nu era silueta întreagă
ci numai părul negru pielea curată şi
ochii ei verzi ce semănau cu neliniştea coroanei
înfrunzite a unui copac.

aşa a venit dimineaţa. transparentă şi blândă
în balansoarul acelor ochi parcă predestinaţi.

2 comentarii:

  1. oh, ce primăvară adâncă aduc versurile acestea şi ce pâlpâire a sufletului cuvintele de bun rămas:
    aşa a venit dimineaţa, transparentă şi blândă
    în balansoarul acelor ochi parcă predestinaţi:))

    RăspundețiȘtergere
  2. atunci, sa fie frumoasa si uşor sofisticată

    RăspundețiȘtergere