în sfârşit cufărul din 87 nu avea nimic de ascuns.
ar fi putut fi ataşat la diligenţa veteranilor
la poienişul iubirii sub care furnicile
desigur săpaseră un oraş extraterestru.
ce mult mi-am dorit să te îmbrăţişez Mişa.
cât am plâns la gleznele tale din câmpiile libere.
cât am tras de icoane câte uşi rotunde am închis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu