între înger prieten şi demon

prietenii pot să-ţi lovească sufletul cu bile lucioase de fier

cu praştia e uşor

să te taie cu lama pe la spate pe stadion

când duci mâna să fie umedă iarba

duşmanii pot să urle şi să-ţi tranşeze oasele să te simţi curat ca un fluier

când intră ţepuşa sub unghii să amuţeşti fiindcă

sunt atâtea modalităţi de a te chinui puţine regretele

uneori nici chiar prezenţa nu e cea care doare şi din toate astea

ce poţi alege

când treci grăbit cu vântul mulat peste pleoape râul Tamisa

în căutarea braţelor întinse de Caravagio? e uşor?

dar ce poţi alege sau ce poţi înţelege

mai mult decât că îngerul care nu te lasă niciodată

e aici

e aici şi îţi sărută picioare ajutându-te să mai poţi respira

unii spun că asta ar fi iubire alţii că ar fi timp,

prietenii pot să susţină nu eram eu acela deşi uneori

chipul cântăteşte mai greu decât toate cântarele

duşmanii pot să aibă vreo revelaţie trecătorii în sine

pot să se oprească ca nişte statui coclite înverzite şi mâzgălite

dar îngerul îngerul tău nu te lasă nu te lasă

să vezi toate florile împrăştiate pe podeaua pe care vei cădea cumva indecent,

fiindcă în oraşul tău un poet a privit în batista roşie moartea cum toarce

ca o pisică

e deajuns să priveşti în oglindă şi să încerci să te placi ca să înţelegi sau chiar 
să alegi între înger prieten şi demon.