poem pentru mama

pe la 8 30 în dreptul semaforului

mama

fiind la volan claxonez uşor

surprinsă zâmbeşte

zâmbesc

pe urmă trag cu coada ochiului

cum se întoarce

micuţă

de parcă ar tras cu arcul la ţintă

ca trezită şi încă nesigură

se învârte încet

are nişte ghete gri cu botul ascuţit

e lumină şi zloată

de curând am vorbit şi la telefon

iar ei au două receptoare

am putea vorbi toţi trei deodată

de regulă însă unul trage cu urechea

şi intervine când

nici nu-ţi vine să crezi,

în seara asta o bătrână vorbea

despre poezia de după gratii

un căpitan era trist fiindcă fusese bătut

şi ea l-a-ntrebat ce să-ţi fac ca să îţi fie bine

cântă-mi “mama când mă legăna”

femeia a cântat

şi el i-a spus că nu îl mai doare

câteodată în afară de sentimentalismele

de tarăbă 

mamele nu sunt mame

au nişte aripi cu care mângâie

şi ce bine e să fii sărutat în somn.