pastel fără furtună şi lac

omul de la marginea serii înţepat cu andrele

plânge cu lacrime mov cu peşti guralivi

peste mâlul crăpat

balta fără de nuferi e fără păcat

nevasta lui stă tolănită ca o carpetă în iarba ţepoasă

o serie de furnici frumos educate

curg din sexul neruşinat al pomilor seara e sumbră

deloc albastră

omul e mai mult palid are ceva din moleşeala tigrului mat

cuvintele vieţii au fugit prin frunzişuri

ochii lor goi vânează iar

pictorul geme cu ficatul umflat descheiat la piept

descheiat la şireturile pădurii

sub cerul cărunt blajin şi cârlionţat.