prolog

...am scris sub lumina constantă a două stele, prima este cea a timpului în accepţiunea lui Einstein care spune că timpul există doar pentru ca lucrurile să nu se petreacă deodată, în acestă direcţie întrebându-mă mereu în ce debara se adună toatre întâmplările din vieţile personale ori colective, iar a doua este steaua credinţei a cărei lumină blândă m-a călăuzit şovăielnic la capătul tuturor îndoielilior şi excomunicărilor la opinia oarecum filozozică a faptului că fenomenul credinţei este singurul care dă gust lumină şi specificitate omului. 


umanitatea fiecăruia este rezultanta unei credinţe, aceasta fiind un mod de operare a conştiinţei, mai departe nu ştiu ce voiam să zic...