femeia vorbea vorbea despre ziua de azi despre Iisus,
unul cu părul şuvoi
şi cărunt fornăia prin nări un somn limpede,
vocea femeii se întorcea ca dintr-o palmă imensă din tavanele
ascuţite din faldurile cărnii ei albe din lacuri şi munţi şi pâraie gălbui,
afară porumbeii îşi roteau capetele cu intimitate
călcau apăsat macadamul
totul era destul de bine soarele apuca pe după umeri taxiurile negre
negustori cu mustăţi răsucite şi turbane ca peruzeaua îşi muiau ochii
în forfota străzii în viaţa lor împăienjenită departe,
carcasa ghipată a feţei bătrânului Dorian Gray zâmbea complice
sau compătimitor crimelor lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu