harima ginga

în aceste zile în care  spargem nuci şi alegem miezul

şi pe sub cămaşă ne curge un fel de plumb topit ca un frison

sunt poate ultimele înaintea ninsorii

înainte ca cerbul să se întindă pe câmpia cu  maci din propria

lui imaginaţie precum renunţarea. e şi înfrângerea

un soi de artizan dezirabil o cutie toracică numai bună

pentru ochiul furtunii şi acolo precum vă spuneam dragii mei

ea stă la fereastră lângă masa pe care stau risipite câteva nuci

şi are privirea aceea prin care ura a trecut uşor

precum umbra nopţii în ungherele şi pe după dulapuri.