luni, 19 decembrie 2011

harima ginga

în aceste zile în care  spargem nuci şi alegem miezul
şi pe sub cămaşă ne curge un fel de plumb topit ca un frison
sunt poate ultimele înaintea ninsorii
înainte ca cerbul să se întindă pe câmpia cu  maci din propria
lui imaginaţie precum renunţarea. e şi înfrângerea
un soi de artizan dezirabil o cutie toracică numai bună
pentru ochiul furtunii şi acolo precum vă spuneam dragii mei
ea stă la fereastră lângă masa pe care stau risipite câteva nuci
şi are privirea aceea prin care ura a trecut uşor
precum umbra nopţii în ungherele şi pe după dulapuri.

Un comentariu: