ar fi o variantă să-i spun dimineţii păstrează-ţi darurile
să fac o mişcare asemănătoare cu cea a dirijorului la sfârşit
când coseşte sunetul amplu ca pe ultimul visător
ca pe ultima lance ruptă într-o reţea neuronală
cu grija istoria şi toate chipurile acestea cu care dansez
zi de zi zi şi noapte tot mai departe de trupul meu
şi muceda inimă de ochii noştri ca două plăgi deschise înspre
abatoarele lumii ar fi o soluţie să aflu un loc sau o rugăciune
sau o poveste în care oraşul să aibă alt viitor decât
râsetele adolescenţilor şi lumina cernută a candelabrelor umede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu