miercuri, 23 noiembrie 2011

un dor

cât ar conta pentru cineva  că în locul acela am întâlnit-o 
pe Marta coborând aleea şi că ea a tresărit de parcă 
ne-am fi recunoscut după câteva veacuri de parcă pe dosul 
oglinzii negreala ar fi cedat în faţa unor palide transparenţe 


(tatăl ei de altfel mă asistase la naştere) 


şi că toate acestea sunt legate strâns de gâtul meu
ca un bolovan tăios cu care mă îndes în tulburea noapte cu 
aceeaşi timiditate amestecată cu parfum de trandafiri
cu aceeaşi carne fericită pe oasele veştede?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu