nu am mai scris un poem de două săptămâni
şi ceva mă făceau să-mi revin
ziua de mâine o târâi ca un picior viermănos
ca un lanţ care porneşte din piept
Aurora susţine că lumea nu s-a schimbat doar
ochii mei au o stafie ca un halat albastru sub care
ghemuit suferă un tânăr sau un mort
nefinisat ceea ce îmi pare acum acelaşi lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu