marți, 22 noiembrie 2011

zunbada

la masa de lemn a ponositei taverne acolo
pe unde îşi făcea veacul domnul Eminovici de loc din ţara 
paielor astăzi stau aşezate  trei fete care pufăie
din ţigările lor albe un fanar ingenuu nişte păsări
le intră-n obraz ca o miopie moale

un pictor chel şi cu barbă (Vasilian) pus pe şotii
sau înţelepciune sau pe un şevalet infinit sau
pe un scaun fierbinte pleacă poate
îl urmează pe fiul care se duce şi el să se întâlnească
cu Zamolxis sau Zoroastru e ceaţă 

în cer omul este aruncat ca un zar peste
vânturi peste străzi lăturalnice peste gândurile sale
sau în tot felul de sufragerii dulci şi încăpătoare
nici un miracol nu cunoaşte iertarea bunului singuratic când
mai încolo la o altă masă o bătrână  ca un psalm negru 
decupează inima de prin documentele haosului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu