au încercat să combine desenele animate

cu poveștile nemuritoare dar casa asta e blestemată.

vulpile poate mai fug și acum, dacă nu cumva

grecii aduc faimoasele corăbii la mal.

din cînd în cînd apare un copil

cu vene subțiri ascunse sub moliciune:

uite-așa mi-am pierdut sănătatea!

visînd,

mergînd pe teren, trăgînd draperiile

cînd spui Dumnezeu.

am stat cu cheile pe masă: așa

s-au dus cele mai frumoase dimineți; fără nici un plan.

n-am știut de unde vine tăria, gustul,

tutunul clipelor strecurate.

de cînd ai murit absența ta e jumătatea ușoară.

odată fiind tot mai treaz
în măduva nopţii anesteziat oarecum
furios asemenea frunzelor ce dădeau târcoale
ca o uşă în balama mă simțeam
ca un animal întins în propriul sânge
fiindcă vorba profetului omul 
nu e decât un câmp de luptă pentru îngeri
și demoni în locul acela drept aproape de piept
defrişând aşteptând atingând
cu palpilele ţeava ruginită a lunii
într-o bătălie expectativă pânza se găurea

ura începea să se mai domolească
astfel încât picoteam asemenea lui Prâslea 
păzitorul merelor de aur
mă agăţam cu încăpăţănare de Tatăl nostru
ușor disperat lovind pachiderme casante
ca un sfânt înfricoşat la maxim
fiind un soi de ţăran cu călcâiele fisurate
dar foarte sigur de puterea lui peste zi
mă simţeam plăsmuit din lutul lui tata 
care credea că numai ce se vede există deşi
aceasta este o supoziţie la fel de acceptabilă.

va duce război cu sfinții și-i va birui

cine va duce omul ca pe un steag de neînțeles

precum dragostea ajunsă la vîrsta maturității?

greșeala înalță o iarbă amară Leonardo

privește la stele și suferă iar îmbrățișarea cunoaște

în taină floarea cu miez alb.

Doamne, sufletul ploii e simfonia ce n-o înțeleg

sau o uit sau o distrug ca pe amintirea

primului plîns!

fă Doamne ca fiecare să-și aleagă timpul și viața

să fie visul de care vorbește poetul!