În Iordan, Ioan Te-a botezat Hristoase
Și, Închinarea Treimii S-a arătat,
Și ai fost recunoscut ca Miel, Iisuse,
Când Duhul Sfânt pe umăr Ți S-a așezat!
Biblia, nouă, ne-a spus că Ioan Botezătorul
I-a fost Domnului Iisus, Înaintemergătorul.
Ioan era cam pustnic, mâncând lăcuste, miere,
Îmbrăcat ca un schimnic, da-n cuget cu putere.
Mulțimea-n Ierusalim și din toată Iudeea
I-admira harul divin și îi sorbea ideea.
Spovedește
pe-oricine și-l botează cu apă,
Dacă, în plecăciune, cu rugăciuni s-adapă.
Îl Slăvește pe Iisus, spunând: „Când va sosi
Duhul Sfânt, venit de Sus, pe Iisus va poposi!″
Iisus, botezând cu foc și cu Duhul Sfânt și Bun,
Va milui cu noroc, toată credința-n Stăpân.
Evanghelia ne-a spus: „Din Galileea plecat,
La Ioan veni Iisus, pentru a fi botezat.
Când Ioan L-a botezat, a văzut cum Duhul Sfânt
Peste El s-a așezat, cu al Domnului cuvânt″.
Din apa Iordanului, când Iisus s-a ridicat,
Chiar cuvântul
Domnului, lui Ioan i-a explicat:
„Acesta e Fiul Meu, cinstiți-l, căci sunt chiar Eu,
Fiindcă El va fi mereu, flacăra Duhului Meu!″
Creștinii slăvesc, de veci, sărbătorile genezei,
Chiar de vin vremuri mai reci, ca în gerul Bobotezei.
Din tradiția română, se aruncă-n marea rece
O cruce de lemn străbună, pe flăcăi să îi încerce.
Așa este
azi văzută, că Boboteaza cea Sfânta
Ne dă
plecăciune multă și Îngerii, în cer, cântă.
Căci
Ioan L-a botezat, pe Domnul nostru Iisus
Și,
agheasmă ne-a lăsat, să ne mântuie de sus!
Doamne,
al nostru Stăpân, mai ajută România,
Pentru
un statut mai bun, redându-ne armonia!
Cu Iisus
și Duhul Sfânt, mai botează-ne odat΄,
Sfințind
al țării pământ și-l fă-l binecuvântat!
Tatăl
nostru Sfănt și Bun, dă-ne nouă ani mai buni,
Sfințește
mereu de-acum, BOBOTEAZA LA ROMÂNI!
de Mircea Iordache
