iau o substanță chimică să adorm mai ușor

mă trezesc  cu ajutorul unei cafele

mă folosesc de mașini să rezolv treburile zilnice.

port un mușuroi ca pe un tort. într-o zi o să crap

aș putea să-mi imaginez un arc rupt de cearsornic

dar nu. sînt mai ușor ca ceața.

camera

apartamentul aștepta ca o insectă o perioadă mai bună.

nimeni nu mai știa nimic despre mama. cărțile dormitau stivuite

în biblioteca de cireș lăcuit albumele pereții de un bleu pal

totul mirosea a viață. vitrinele mozaicul iradiau o clorofilă

oarecum născută din privirile lungi. o anumită căutătură poate face

cărămizile transparente. cărțile negre din colecția de artă într-o

anume lumină aduceau cu un om ridicat pe vîrful picioarelor.

în dormitor plutea o inimă ermetică ca un rubin care tocmai

se întîlnise cu mine.

dinspre seară spre dimineață cristian,

adică creștin, trece un pod negru

cu un călăreț apocaliptic sub pleoape cu o încredere

uriașă. fericirea este a nemuritorilor. fericirea este

a celor care se joacă cu timpul.

Tu, care îmi cunoști inima ca pe un fruct de vară

ca pe o bombă cu ceas plutitoare, Te rog spune-mi:

mă voi întâlni cu seara aceea neînserată?