inima mea  va dori blîndețea soarelui de seară

o spuză peste iarba ruginită sau peste ochi - elementele

își vor revendica trofeul –

inima mea va dori vocea tezistă a mamei - un refren

al valurilor desprins parcă din străfundul istoriei

ca un adevăr mare și etern –

inima mea va afla cerul ca pe o dragoste

ce umple aerul cu bucurie visătoare și limpede precum

trupul nenăscut

inima mea va fi o pîine care va hrăni noaptea ca pe un cîine.

ca la carte

acum după ce am găsit ce căutam pot să spun:

pereții aceștia pe care-i privesc sunt vechi și noi

în același timp poate sunt alții sau aceeași sau nici

nu au o identitate sau poate toate în același timp

sau eul meu era în altă parte toate fiind separate

precum becul cu filament adulmecând mântuirea .