Să scrii Război şi pace, să jubilezi şi pe urmă să-l pui într-o cutie de carton lângă tomberoane. Să auzi chemarea, trâmbiţele îngerilor, să-ţi iei haina deasă de cânepă şi să o iei pe jos înspre gară. Să aştepţi acolo, într-un scaun de lemn înegrit şi contondent, clipa. Să nu te cunoască nimeni iar ochii albaştri, printre genele lipite, să-ţi fie purtaţi peste undele pârâului rece. Înveliţi cu gânduri, înveliţi cu speranţă.