Iisus avea negreală sub unghiile de la picioare
era neviclean şi de la prima impresie 
oferea încredere de altfel

părea un membru de vază cu o tuşă sumbră de 
distincţie care i-ar fi permis să cerşească

ori să bată la uşă sau să răstoarne lucrurile

Iisus putea desigur să păstreze punga sau să o dea

unui apropiat

Iisus aştepta în arşiţă tăcut ca un comerciant

de tablouri ieftine Iisus se gândea la noi

tot timpul chiar şi atunci când se gândea la sine

Iisus avea degetele lungi şi drepte iar atunci când

explica palmele Lui semănau o mirare adâncă.

cum să vă spun dincolo de pomii de la sud e Dublinul

iar Barcelona se vede cu cerul ei învolburat

peste chei

aici penultima dinastie chineză aşteaptă manciurienii

şi ceasurile să fie reglate. aici oamenii se topesc în gesturile 

lor mai mult sau mai puţin solemne

iar noi căutăm penumbra ca pe un refugiu şi totul acum este

egal şi blând şi sfâşietor 
precum alunecarea unui arcuş de vioară.