Ştiau ce-i iubirea când au luat în braţe rădăcina
singuratică
singuratică
parfumul din sacul
mic de levănţică? şi
Atunci El a
suspinat în duhul său, ori,
cum spunea
Dostoievski
s-a zguduit în
duhul său şi s-a tulburat.
Ce dezastru poate deveni o minune.
atunci a lăcrimat
şi zguduindu-se iarăşi
înlăuntrul său a
mers la mormânt, care era o peşteră,
Şi a poruncit: ridicaţi
piatra. dar înainte de a-l striga,
a spus Tatălui: Mulţumescu-ţi Ţie că m-ai
ascultat.
Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
Asta-i învierea lui Lazăr: Marta, Maria, iudeii,
Toma Geamănul, Părintele ceresc şi omul
smerit care a fost ascultat.
Toma Geamănul, Părintele ceresc şi omul
smerit care a fost ascultat.