marți, 12 august 2014

acoperişul şcolii era corodat castanii despicaţi de caniculă şi asfaltul trotuarelor 
un obraz de bătrână.

m-am uitat cu atenţie la băncile de lemn de prin anii optzeci
revopsite, la înfloriturile gratiilior de la sala de clasă 
la tot ce-ar putea străluci în amintire. 

în amintirea cuiva plecat. dar prezentul era un câine în preajma castanilor.

Un comentariu:

  1. Mda, e mai bine in prezent. Totusi tot la fel e pe acolo pe la voi? Se mai bea ca in vreme de betie? Flavia

    RăspundețiȘtergere