în fiecare zi de 6, aprilie, mă gândesc puțin la ea.

ea e departe și nici n-am iubit-o, sau poate da,

așa cum am iubit-o pe ea, cea importantă,

mică de statură, cu suflet înmiresmat,

o dată chiar ne-am plimbat, printre ziduri sau biscuiți,

într-o după amiaza aceea veneam de la cinematecă, 

apoi ne-am scris, involuntar scrisori, cu viitor,

o găleată de narcise locuia în piața Rosetti, lângă demisol,

acum e deja 7, aprilie iată, mă gândesc puțin, la ea.