Dumnezeu iubește așa de mult lumea!

doar că, toate fiind ale Lui și, cine știe lumea de dincolo

cât de spațioasă este, El, în sinea Lui, uită 

câte un cuvânt.

Ea trage egal din țigără, dimineața-i roz, obrazul,

privirea, toate au legătură. E în fumat atitudinea

de a privi înăuntru. Sau înapoi. Dar, așa cum nu se vede în viitor,
în amintiri e o cruce. Sau golul.

El vine de parcă n-ar fi, ca un părinte risipitor. Acum toate

s-au dus. A trecut vara. Oamenii ar trebui să mai tragă

pe dreapta. Voi spune: acela a fost anul în care am stat pe terasa
aceea! E frig! Câțiva băieții au privit ziarul.