în seara aceea de-o seamă cu frunza doar

lacrimile tale copilăroase mai pluteau ca o prăpastie

deasupra strugurilor.

eram acolo un semn pierdut ca un fitil sau un trăgaci

precum răgetul puiului de leu.

tu Etiopie ți-ai întins mai întîi brațele

nici sătule nici descărnate spre Mine!

ce mult te-am iubit puștoiaco!

ai fost adolescența! în seara aceea răbdarea

privea căprioarele și luna era cuvîntul zilei:

toți genunchii ar vrea o vioară toți prietenii și-ar dori un

loc la balcon. acolo unde doar glicinele ating marea.

prin pînza de paianjen florile trec

soarele trece și el ca un tînăr zeu

florile n-au cum să cadă.

animalele sînt cum sînt

și viața lor anonimă e o ofrandă.

acolo sus există ceva care ruinează.

ocru

tablele și-au risipit culoarea din mine va rămâne doar căldura

de mine nimeni nu-și va aminti iar cei a căror semne vor spori

vor fi uitați și ei. ca o lăcustă-n chihlimbar e viața mea cu rădăcini

în nori de primăvară.