în seara aceea de-o seamă cu frunza doar

lacrimile tale copilăroase mai pluteau ca o prăpastie

deasupra strugurilor.

eram acolo un semn pierdut ca un fitil sau un trăgaci

precum răgetul puiului de leu.

tu Etiopie ți-ai întins mai întîi brațele

nici sătule nici descărnate spre Mine!

ce mult te-am iubit puștoiaco!

ai fost adolescența! în seara aceea răbdarea

privea căprioarele și luna era cuvîntul zilei:

toți genunchii ar vrea o vioară toți prietenii și-ar dori un

loc la balcon. acolo unde doar glicinele ating marea.