luni, 6 august 2012


Nu ştiu ce-a fost în mintea lui
atunci când m-a luat de mână şi grijuliu
am coborât promontoriul.

Frigea nisipul în satul acela de pescari iar
plasele sărate se întindeau
până în locul acela gălbui de lângă cer.

Poate îşi căuta identitatea. Oamenii erau
slabi ca nişte parâme şi bărcile, ah,
bărcile! Acum e plecat  acolo unde liniile

Se întâlnesc. I-am împrumutat camera
pentru această monografie. A plecat singur
afară e cald şi eu îl aştept în sat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu