nicio pată

îmi amintesc de crucile albe

cu ghirlande de plastic

şi apăsarea unor strămoşi.

atunci ţi-a venit ideea să te aşezi

pe o piatră.

cu un soi de sfârşeală.

paloarea cerului intrase în etapa
mirosurilor spălate.

unele lucruri nu vor fi niciodată

descoperite ai spus.

pământul mustea un urlet 
încetişor.

apele rostogoleau

cuvinte şi  crengi

când singurătatea

ne-a găsit cu ochii deschişi.