luni, 19 noiembrie 2012

nicio pată

îmi amintesc de crucile albe
cu ghirlande de plastic
şi apăsarea unor strămoşi.
atunci ţi-a venit ideea să te aşezi
pe o piatră.

cu un soi de sfârşeală.
paloarea cerului intrase în etapa
mirosurilor spălate.
unele lucruri nu vor fi niciodată
descoperite ai spus.

pământul mustea un urlet 
încetişor.
apele rostogoleau
cuvinte şi  crengi
când singurătatea
ne-a găsit cu ochii deschişi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu